Fiecare cu lupta lui

După ce am luat medicamentele, micul dejun și am băut cafeaua, m-am îmbrăcat pentru stradă și împreună cu soția am plecat să votăm. Amândoi am căzut de acord să votăm partidul... Votul este secret, așa că nu vă spun.
După ce ne-am exercitat acest drept constituțional, drumurile noastre s-au despărțit, nevastă-mea s-a dus să cumpere „de-ale gurii” iar eu am plecat la „moșie”. Dacă ați vedea locul căruia, eu, îi spun moșie, v-ar apuca râsul - un wc-u, un garaj, o încăpere de 1,60 m/ 1,60 m, căreia îi spun „la baraca”, în care țin uneltele agricole, sapă, lopată, greblă, coasă etc, etc și un solar. Tocmai mă aflam în baracă, când am auzit o voce de femeie, care mă striga: Domnu’ Sandu! Domnu’ Sandu! Din baracă am răspuns tare, răspicat: Da! Am ieșit și l-am văzut pe fratele meu, Cucu, împreună cu fiica sa, Adriana, venind spre mine râzând. Am râs și eu, eu pentru că nu i-am recunoscut vocea, el pentru că a crezut că i-am recunoscut-o. Ne-am salutat, am pupat nepoata - este în clasa a doua, cumințică și frumușică. Când era mică era o „nebună”.
Împreună am mers sub cireș, este foarte mare, anul acesta nu prea a făcut cireșe, credeam că n-o să adun nici, așa, de poftă. Cum spuneam, am mers sub cireș și ne-am apucat să adunăm cireșe de pe crengile la care ajungeam. Cucu, s-a mai urcat și pe un scaun. Am cules cam o jumătate de kg. pe care ei le-au mâncat cu o poftă nebună. Ne-am așezat la o masă de voiaj, pe scaune tot de voiaj și în timp ce ei mâncau cireșe, discutam banalități. La un moment dat, Cucu, m-a întrebat dacă s-au editat cele două cărți pentru copii: „Lunile anului” și „Prietenii mei dragi”, versurile îmi aparțin. Era interesat pentru că, Luminița, soția lui și mama, Adrianei, a făcut grafica la ambele cărți. N-am putut să mai păstrez secretul și i-am arătat cărțile. A fost impresionat, a pus mâna pe telefon și a sunat-o pe Luminița, mi-a dat mie telefonul și după ce i-am spus toate cele... mi-a spus să dau câte o carte cu autograf fiicei ei, și de asemeni câte o carte cu autograf, nepoatei ei și în același timp strănepoata mea, Daria.
Este 1 iunie, ziua copilului, mă bucur că am dat cărți speciale, unor copii speciali, chiar de ziua lor.
După plecarea nepoatei și a fratelui, văzând că graurii fac ravagii în cireș, m-am apucat să culeg cireșe.
În timp ce reprezentanții partidelor se luptă între ei, pentru putere, eu mă lupt cu graurii, pentru cireșe.
Fiecare cu lupta lui!

1.06.2008. Alex Vâlcu