Ea are ochii aurii...și strălucirea soarelui le dă aspect de chihlimbar.Azi ochii ei s-au colorat în gri și au cuprins tot plumburiul cerului .
Se lăsase dezvăluită ...poate pentru că își trăia de prea multă vreme însingurarea....poate pentru că simțise ca el o înțelege...
Se vedea frumoasă în oglinda pe care și-o făcuse în inima lui și poate că era chiar frumoasă pentru că iubirea întotdeauna luminează și îți dă strălucire...
Se daruise încet ,la început speriată ca o căprioară,apoi deschizând ghioceii răsăriți în inima ei cu mirare ,ca și cum ar fi înflorit pentru prima oară.
Sosise clipa...întotdeauna vine . Și ea știa că așa trebuie...Se întâlniseră pe cale și acum era momentul ca fiecare să-și continuie drumul către alt necunoscut...
Nu mai aveau nimic să-și dea,pentru că își oferiseră tot;nimic nu puteau lua în pumni și în buzunare...totul era în inima lor.
Culoarea mierii s-a topit în ochii ei...și -i rasuna un singur gând în ureche :"să -ți fie bine oriunde vei fi!