POVESTE...




Dorinta,intuneric,clopotele unei biserici se aud batand a moarte,undeva in noapte,pierzandu-se in neant... In camera luminata de cateva lumanari negre,insangerate,se afla doar doua suflete,EL si EA. El este un tanar palid cu par brunet;are o privire lipsita de viata,goala,privind undeva in intuneric,in necunoscut.Pe fata lui se observa ceva,este suferinta...suferinta provocata de dragoste.Lacrimile ii curg incet pe fata intristata.Gandurile ii sunt sarate.In ochii lui se citeste iubirea,cea mai crunta iubire din cate s-au cunoscut vreodata,cea mai patimasa dragoste de la crearea omului...si totusi... EA este o fata aflata in pragul feminitatii,tanara,aproape o copila,inocenta,cu o privire ce-i tradeaza mereu sentimentele.Este o persoana atat de neobisnuita,de o frumusete iesita din comun,o frumusete suspecta,ciudata,cum rar i se intampla unui om sa intalneasca in viata. EL se apropie de EA,este evitat,incearca sa o sarute,iarasi evitat.Incearca sa ii opreasca suvoiul de lacrimi ce se prelinge pe obrajii ei,nu reuseste,insa in mintea ei stie ca durerea poate fi ucisa doar de EL.Asa simte ea...el stie ca o poate face fericita...ar face orice i-ar cere..ar muri pt EA. El ii sopteste ceva la ureche,in ochii lui se vede speranta,iar in ochii ei se aprinde o licarire de fericire,o licarire ce seamana cu luceafarul ce dispare dimineata...este...SPERANTA....a reusit el,a reusit sa-i trezeasca speranta.Deodata ea intoarce privirea catre el,zambeste,el reuseste sa-i fure un sarut...mai vrea...ea se apropie de el,usor, cu pasii unei pisici,incepe sa-l sarute,dar nu este un sarut normal,e unul ce izvoraste din cele mai adanci simturi ale sufletului omenesc,un sarut ce promite multa iubire,ce poate sparge orice granita,ar putea distruge chiar si portile iadului. Deodata o adiere de vant stinge lumanarile din incapere,in intunericul malefic ce s-a lasat ei se cauta unul pe celalalt,fara ca nimic din afara iubirii lor sa-i atinga. Se aud voci in camera,poate ca sunt doar vocile lor...cine stie...voci insemnate cu durere...durerea placerii,durerea fericirii,durerea iubirii,frica de toti cei ce vor sa-i desparta si mai ales curajul de a-i infrunta pe toti cei care vor avea nesabuinta sa le ditruga dragostea.EL murmura ceva,este un juramant,un juramant pecetluit cu sangele lor:”Juram ca ne vom iubi mereu si pentru totdeauna...juram”.Mainile lor se prind una de cealalta si sunt inspaimantate sa nu isi dea drumul...ea il iubeste si simte ca este iubita. Sangele lor se amesteca,acum nimic nu le mai poate distruge dragostea.Ei stau imbratisati,spunandu-si soapte de dragoste. EL si-a vandut sufletul,dar nu diavolului si nici lui Dumnezeu,ci fetei pe care o iubeste,cea care ii este alaturi si spera ca va fi mereu.In camera intunecata domneste o tacere profunda,doar o inima se aude batatnd...o inima mai mare...este inima lor. Intunericul camerei este spulberat de o lumina,este o lumina aprinsa de ea...la lumina difuza ce se raspandeste in incapere el observa ca cea pe care o iubeste are buzele strambe,de la suferinta. Simte o durere seaca in zona gatului...duce mana acolo...apoi o priveste.Se vede in ochii ei suferind. Soarele isi arata primele raze,dimineata a imprastiat intunericul noptii.In camera se vad doar EL si EA...o saruta,ea zambeste,e fericita. A reusit s-o cuceresca.A reusit sa-l cuceresca.EL a reusit sa o faca fericita.Asta e tot ce si-a dorit...s-o faca fericita...cu orice pret...