Ana va avea douăzeci
de inele pe deget.

cel dintâi i-a fost pus când avea vreo trei luni
lumea era pe atunci lapte dulce
și-ncăpea într-un sân.

de spitalul cel mare își aduce aminte și-acum
i-au dat voie să hrănească o pasăre
îi punea firmituri pe pervaz
dimineața i se recolta sânge îi spuneau că-l vor da fluturilor
Ana fluturii sunt plăpânzi și prea albi
au nevoie de roșu pe aripi
era vară toți îi aduceau înghețată
numai mama se făcuse deodată
mai tăcută decât păpușile ei

pe urmă a învățat să-și facă singură ceaiul
să spună o rugăciune înainte de somn
să strângă masa să scrie compuneri
să nu uite că ziua cuprinde o noapte o dimineață amiaza
și tabletele din cutia de plastic

la paisprezece ani i s-a spus o poveste
despre stelele care curg în fântâni
să se scalde puțin
doar puțin

în noaptea aceea mama ei a ridicat o biserică s-a închis între ziduri apoi i-a dat foc.
Ana n-a aflat niciodată.

mama Anei coase rochii de mireasă
voaluri atlazuri organza și perle
în fiecare zi își coase câte una pe inimă
rupe capătul aței cu dinții și-l înghite
stomacul ei e un ghem
pe care-și ascut pisicile ghearele

astăzi mama o să-i cumpere tort
douăzeci de garoafe
și pantofii roșii pe care i-au văzut în vitrină
îi va cânta la mulți ani va deschide o sticlă cu vin
la noapte va strânge paharele
și se va preface-n lupoaică
să strivească iar cerul în colți