Plouă-ncet,plouă mocnit,
Noaptea-mi pare nesfârșită!
Lângă geam o garofiță
Dintr-o clipă a-nflorit

Dincolo sub poarta noptii
Încep să curga bicele de foc
Trăznind aproape-n orice loc
Dând parcă nesfârșire morții...

E-o noapte si-un sfârșit de iarnă,
O luptă cu nemărginirea;
E-o noapte sfântă când ființa-mi
Se-ngână-n taină cu iubirea...

Intră-n odaia mea și poposesc
Ori pe tavan,ori pe covor,
Umbre târându-se-n spre mine
Topite-n clipe care mor.

În sobă nu mai arde focul...
Fecioara mă privește resemnată-
În lume mi-a fugit norocul-
S-a dus să nu mai vină niciodată!