Salut
sunt paranoică.Nu, nu am aflat abia acum. Abia acum mă doare.


Atunci când mergi pe stradă și întorci capul urprins că te cheamă cineva – nu te speria – este doar ecoul primei tale îndrăgostiri, urmă a primului păcat… și atât. Florile se ofilesc mult prea repede atunci când îți plac. We want any thing(k) to die.


În fiecare noapte mă vizitează cineva. Știu cine este, cum este și știu ce vrea. Pe cel mai bun prieten al meu – copilăria.

Salut – adio - salut asociat cu Cogito ergo Cogito.
Deci, gîndesc mai mult decît exist? Sau semnific?

m-am împiedecat de un zâmbet și mi-am pierdut cugetul.
Era crud. Sau copt?


Mai știi să pleci capul în fața ta și să îți spui:
nu ești sincer cu tine însuți.
Ai plecat în călătoria – copilărie
și nu te-ai mai întors.


Mâine pentru cineva nu va mai fi o nouă zi acel cineva va muri. O dată cu soarele. Iar soarele va plânge. O dată cu mine.

Ne vedem pe sub frunze pe trotuarul
ud de dragoste, plăcere, durere.
De banal și de prost.

Trebuie să îți alegi semnele de punctuație. Punct nu există. Oamenii l-au inventat din lene, pentru a nu gândi, pentru a plânge mai greu, pentru a crede că mai există ceva în afara lui,
- un cocostârc*.

Ce oarbe sunt femeile atunci când dorm. Și bărbații.
Ce văd bărbații atunci când visează?


Romanule de departe. Aripi zburătăcite pe umerii aplecați de furtună. Stejar care nu se va frânge decât atunci când va înjura Dumnezeu. Pe sine însuși.

Oamenii se programează pentru ceva. Dacă ești vinovat – cheamă-l pe Freud. Te va ajuta să uiți că vina ta e mică.

E târziu.
Călătorești prin regatul „neliniștilor metafizice” până mâine.


Salut. Adio. Salve. Ahoy. Salut.
Pentru că ești,
Pentru că zâmbești,
Pentru că pierzi timp,
Pentru că uiți,
Pentru că simți
Pentru că (m) ori de câte ori vrei, visule…

*Îți mai amintește de Pastelul cu «La răsărit, sub soare un negru punct se-arată… e cocostârcul falnic…»? eu nu am reușit să îl uit niciodată.