să zicem că ți-ai aminti o ploaie
și tălpile cu matrițe de glod
liniștea spânzurată de grindă ca o haină veche

să zicem că amintirea ar veni dintr-un vis
care te bântuia pe la zece ani
să zicem că nu mai știi exact
vârsta

e atât de puțin

eu îmi amintesc numele și toate fețele
și casa de unde s-ar părea că vin
pianul ars într-o noapte în curte
și ridul bunicii stâng și rochia mamei
sandalele ei împletite și strada
castanii ghiozdanul copacul
toate cerurile
vara

eu nu visez niciodată

frate
prin ce scorbură îți întinzi vopselele
din care am făcut brazde întregi
de maci
și care e umărul unde urma
despărțirii noastre dintâi?

m-am rupt ca un colț de pâine
jos coaja arsă de sub cuțit
miroase încă a pene și nu-i nicio pasăre
în pervaz

să zicem că toate se leagă snop

m-ai pierdut undeva
spânzurată de grindă ca o
haină veche
pe care nu ai apucat s-o porți

___
Copyright Adela Setti