îmi tai breton
dintr-o cochetărie metafizică
până la urmă și oglinzile
se ascund uneori în spatele lor

(Rosalinda își purta propriul chip
peste o mască
Câtă libertate!)

părul meu este o poveste
dintr-o seară de iarnă
cu "a fost odată un bărbat
care-mi prindea metafore la urechi..."

să nu mă întrebi
de ce murmur cîntece de leagăn
când facem dragoste

e un reflex pavlovian
ca atunci când mergi desculț prin ploaie