Eu stiu ca existi.
Cred doar ca nu gasesti intotdeauna calea spre punctul de interferenta.
A gasi este urmarea lui a cauta.
Sunt insa cai invatate pe de rost.Faci pasii intr-un gest reflex, caci au devenit normalitate,iar acesti pasi nu sunt obsesive ticuri.
In lumea mea nu exista spatiu si timp.Exista numai "a fi", la prezent si pasii spre tangenta dintre cele doua lumi au devenit de mult reflexe.
Foarte rar incerci sa ajungi acolo. Si fiindca nu te-ai specializat in produse de distilare si n-ai baut poate niciodata pana la fund ulcica cu cele cateva picaturi vibrate de spiritul universal, simti drumul greu.Sunt ca un drog... ca un viol...alaturare de atingeri si respingeri... ceva intre permis si interzis.
Cumpanesti.Stai ...la marginea pupilei si simti ca o forta nevazuta te absoarbe intr-o infinita gaura neagra.In tine se dau lupte grele : a ceda acelei forte si a cadea in neant sau a ramane fascinat sa contempli la nesfarsit curcubeul aruncat, intre gene umbrite, de lumina sufletului care se refracta in roua ochilor negri taciune, lasandu-te mut de admiratie.




Targu Jiu, 08 mai 2008