Sub o floare scuturată
De un vânt cam necioplit
Un gândac cosmopolit,
Își turtește fruntea-n mână
Că-i plecat de-o săptămână
Din căsuța lui dotată
Cu pereți de ciocolată
Și mănâncă pe-apucate
Numai frunze degerate,
Iar la două zile-o dată
Poate-o supă strecurată.

A plecat să vadă lumea
Pe care, de când se știe,
Doar pictată pe hârtie
De bomboane franțuzești,
Poloneze ori nemțești,
Reuși s-o vadă bine,
Căci crescu printre praline,
Acadele, trufe fine...
Dar ieșit în societate
Se trezi printre surate
Nu foarte impresionate
De discursul elevat,
Dulce și prea rafinat
Al naivului gândac!