Valeriu Barbu (Dandeș Ganea) mi-a trimis cartea lui de debut. Cartea cu titlul „Din cioburi”, versuri, a apărut la Editura „Neliniști metafizice” din Constanța în acest început de an.

În cele 216 pagini sunt cuprinse 188 poezii, toate publicate pe www.poezie.ro, www.europeea.ro și www.bocancul-literar.ro. Tehnoredactarea a fost făcută de Mariana Fulger. Coperta s-a făcut după un model creat de Emil Dănuț Badiu.

Pe pagina 3 scrie:

„Dedicat ție,
Mulțumesc tuturor celor care au făcut posibilă apariția acestui volum, inclusiv mașinistului din tipografie…!
Valeriu Barbu”


Volumul e prefațat cu articolul lui Florin Caragiu, publicat, în 15 decembrie 2007, pe Agonia având titlul „Lângă colindă” – traiectorii ale poeziei lui Valeriu Barbu.

(poate fi citit la adresa: http://agonia.ro/index.php/article/1758474/„Lângă_colindă”)

„Cuvântul din urmă” este semnat de Mariana Fulger, cea care primea prin scrisori textele și indicațiile lui Valeriu și, cu mult suflet, le redacta pe calculator. (De la Mariana le primeam, prin e-mail și le postam pe site-urile la care nu avea acces.)

Citez din acest „Cuvânt din urmă”: „ Poet al imaginilor și imaginarului, având în suflet un cer de trandafiri și măiestrie ce duc pe aripi cuvinte și mulțimi de creioane scurtate de trecerea în trupul lor și al hârtiei și loturi de altele noi, Valeriu ne încântă în fiecare săptămână cu versurile sale de o notă aparte prin intermediul scrisorilor trimise din locul înconjurat uneori de privirea haină a deznădejdii, alteori, de lumina din ochii uriașului blând speranța care privește printre gratii lăcrimând, văzând cât de singur e, cât sunt singuri oamenii, uneori, în spațiul lor strâmtat de dimensiuni, dar cum sufletul își întinde rădăcinile și aripile spre adâncul și înaltul Universului.”

Nu poate fi trecută cu vederea densitatea textului. Numărul foarte mare de poezii incluse, scrise cu dimensiune mică, folosind spațiul cu minuțiozitate. Cititorii lui Valeriu știu că poetul e ironic, autoironic, transformă în poezie tot ce vede, toate informațiile care îi parvin.

Îi scriam lui Valeriu, îi trimiteam și îi trimit copii ale textelor apărute pe site, dar, mai ales, îi trimit comentariile primite la textele lui. I-am trimis și texte ale altor poeți pe care știam că îi citește. Astfel, am avut prilejul să-l cunosc mai bine, să aflu care sunt preocupările lui… Despre unele, voi scrie aici.

Scrisul lui Valeriu dezvăluie o personalitate sensibilă, un om ironic, tenace, deosebit de activ, un spirit practic, întreprinzător. Mi-a expus pe larg care e situația lui, motivele pentru care este acolo, dar și speranța că nu va mai sta mult în acel loc. Este un om activ, harnic, care a lucrat mult, chiar muncă fizică.

Valeriu mi-a scris că în prezent lucrează în bibliotecă și se ocupă de revista care tocmai s-a lansat odată cu cartea lui.

Ce mi-a mai scris? „Nu am teamă decât de Domnul. Teama de copii am, pentru ca îi iubesc. Mă înclin viitorimii… Visul meu neîmplinit e să fi fost educator la grădiniță, sau învățător…”


Cine îl poate caracteriza mai bine decât face el însuși? „În firea mea sunt sincer, nu mă ascund, ci sunt temeri, neputinți, căutări...” „E o poezie fragmentară, flash-uri, trunchieri, stări de agregare, planuri răsucite...” „Sunt dispersiv, nervos, mobil, curios, deschis ca o vena, mistic, ironic…”

Am primit, pe adresa de e-mail, o adresă la un site al lui Valeriu, un site de unde puteți afla mai multe despre el. www.valeriubarbu.piczo.com

Valeriu scrie. Pentru un nou volum de poezie. Dar despre acesta, mai târziu.