De la trib la teocrație

Nu știu de ce ne atrage așa de mult pe noi cei care scriem, să scriem despre comunism. Poate pentru că, deși nu s-a gîndit nimeni, regimul a fost un paradox al vremurilor trecute. Despre ,,paradoxul vremurilor noastre’’ vă vorbește Octavian Paler! De cîte ori trecem de la un regim la altul, spunem că cel trecut era mai bun. Evident comunismul era mai bun decît libertinajaul democrației! Iată paradoxul și explicația: 1. Toată lumea avea de lucru. 2. Deși toată lumea avea de lucru, nimeni nu muncea. 3. Deși nimeni nu muncea, planul se făcea peste 100%. 4. Deși planul se făcea peste 100%, nu găseai nimic de cumpărat. 5. Deși nu găseai nimic de cumpărat, toată lumea avea de toate. 6. Deși toată lumea avea de toate, toți furau. 7. Desi toți furau, niciodată nu lipsea nimic.
E ceva greșit? Așa ziceam și eu…
Am trecut de la monarhie, prin dictatură, la democrație; ar mai fi teocrația. Dacă am fi fost stat islamic, teocrația ne-ar fi terminat. Dacă am fi avut secte majoritare, teocrația ne-ar fi anihilat. Dacă am fi fost evrei, teocrația ne-ar fi americanizat. Dacă am fi fost hinduși, teocrația ne-ar fi ,,shiva’’-nizat. Dar suntem creștini și surprinzător, în loc să ne bartolonizăm, ne benedictizăm. Papa Benedict ar vrea ca ecumenismul să unească religiile prin dialog teologic sub cupola Vaticanului. Nici atunci n-o să ne placă...
Să recapitulăm: monarhia a fost înlăturată, comunismul a reprezentat o îngrădire, democrația s-a transformat în libertinaj, teocrația ar fi și mai rea. Nicio formă de guvernare nu s-a potrivit poporului român și ființei umane în particular. Întrebați-i pe cei care au trecut aproape prin toate! Secolul trecut a cuprins trei manifestări separate și toate au avut defecte și avantaje. Dar cel mai paradoxal regim care a ținut o jumătate de veac și-a pus amprenta cel mai evident. Trebuie neapărat să verificăm și teocrația pentru a ne convinge că nimic din ceea ce este dat sau se impune nu ne mulțumește? Ar fi o altă experiență menită să se sfîrșească la fel, cum vine așa se duce. O criticăm în timpul prezenței ei și o regretăm după ce este înlocuită. Ar mai fi o situație la care însă omenirea nu se mai poate întoarce niciodată în virtutea milor de ani care au trecut de la manifestarea ei: faza tribală. E singurul lucru pe care nici nu îl regretăm, nici nu îl mai putem avea. Trebuie ca etapa tribală să fi avut de toate în preistorie ca să fi putut funcționa: accente slabe și involuntare de dictatură, de monarhie, de teocrație, de libertate. Și iată că omenirea fără să își fi dat seama a îmbinat la începuturi 4 regimuri diferite care au funcționat împreună, dar nu mai funcționeză adaptate separat. Oare dacă ar mai putea conclucra, s-ar chema națiune-trib?