cumva se încheie orice istorie se blochează fiecare ușă
în orașul meu străzile sunt înfundate definitiv
cine știe să privească de la început spre acest capăt
nu mai are nevoie de călăuze

înainte să plec a trebuit să desprind oamenii unul de celălalt
treceau unii prin alții
se adânceau o vreme și nu mai voiau să se rupă
nu mai voiau să-și miroasă propria piele

am vrut să scriu despre toți
ar fi însemnat să-l trăiesc pe fiecare așa cum a fost
dar m-am oprit la timp
și am ales în locul lor o piele fără miros

acum nu mai am ce scrie
în orașul acesta poeții sunt blestemați
e drept
sunt prea multe guri deja descusute
sunt prea mulți ochi din care se revarsă resturi

plec
plec și las istoria lor în pace