Rădăcina.

M-am micșorat, cu picioarele-nfipte
În prea multe lifturi, în prea multe zori.
Alunec haotic, spre iad și spre nori.
Mă nasc în oglindă, din cioburi lipite.


Tulpina.

E miez de ceva, nu mai știu de-i de noapte. Deși vibrează luna, deși ne vibrează steaua. Mă iei în palmă și mă uit în sus. Nisipul din ochii tăi - cade-n cascade - iar eu, oarbă, îmi fac degetele gondole fără întors, doar dus... Pe-necăcioasele tale pârâuri palide.


Inflorescența.

Tinere trupuri - incendii de seară,
Cenuși matinale, suflate de soare ...
Aievea, la marginea patului moare
Un ultim pârâu ce-n mine coboară.