poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-05 | |
Despre avarițiile lui Iuga M.povestite de a lui soră, Magda
(151) Iuga și cu Magda sunt frați, și vecini, el celibatar convins, ea văduva cu trei copii minori. Magda are cinci orătănii în ogradă și pentru a mai schimba hrana acestora, cumpără de la Iuga o baniță de porumb boabe, acesta nelăsând-o sub 10 lei, în ruptul capului, cu toate rugămințile ei… Măcină femeia porumbul, în aceeași zi, la moara lui Iosif, cel de la capătul uliței. De câte ori făcu mămăligă, întotdeauna pusese cu doi- trei pumni de mălai mai mult, pentru a îndestula și păsările de curte. Într-una din zile Iuga își zări sora risipind mămăliga aurie la găini și se răsti la ea: - Stai, măi omule, ce faci?! Doar n-o să dai toată la păsări!… - Păi, iaca tocmai aiesta fac, la ele o dau- zise Magda peste gard lui Iuga. - Bine- bine, omule, continuă fratele apropiindu-se de împrejmuire, doar știi cât de mult îmi place mămăliga…rece! Inima de soră a Magdei se înmuie, încetând să mai nutrească găinile, dădu peste gard lui Iuga boțul cel mare de mămăligă, făcută din porumbul cumpărat cu câteva zile înainte, cu 10 lei mierța. Nedumerite, găinile mai cârâiră o vreme, apoi renunțară să mai aștepte ploaia de fărâmituri galbene: începură să continue vânătoarea de gângănii în iarba verde a curții. …Sus, în umbra liniștită a podului casei lui Iuga, o armată de șoareci, speriați de strigătul disperat de adineauri al gazdei, care văzuse mămăliga pe cale de a fi prăpădită la găini, își reiau ospățul în belșugul de știuleți cu boabe aurii… E vară, luna lui cuptor, zăduf mare… În grădina Magdei straturile de felurite legume și zarzavaturi, fără umbră de buruieni între ele, stau aliniate cu minuțiozitate geometrică de invidiat de orice horticultor, dar și de …vecine! Frunzele mari de salată, strălucitoare, sănătoase, de un verde închis, sunt fala Magdei. Fiind sezonul lor, având și de o mămăligă, precum și puțină brânză, de la stâna lui Matei-ciungul, Magda umple o farfurie adâncă cu supă acrișoară din aceste foi ispititoare și îl cheamă pe Iuga lângă gard pentru a-i oferi și lui din această bunătate îmbietoare, de sezon. Acesta se înființă cu grabă la locul bine știut de lângă gard pentru a prelua oferta surorii. După ce o mâncă, cu o iuțeală uimitoare, în timp ce restituie Magdei farfuria golită, îi spune acesteia: - Păi, măi, omule, fă-mi și mie o oală mare de supă de salată, că tare bună mai fu! După ce își imagină, cu o ușoară strângere de inimă, frumusețea de pădure de salată ciuntită, Magda căzu de acord- frate îi este doar!- și fiindcă nu mai are ouă, cere de la Iuga trei bucăți, știind că el are întotdeauna ouă proaspete de vânzare de la cele peste douăzeci de găini din ogradă. Iuga, după ce căzu puțin pe gânduri, îngăimi: - Lasă că ajunge și unul… salata este importantă, nu ouăle, merg să ți-l aduc. Minutele trec, se scurge o jumătate de oră, dar Iuga nu mai apare cu oul. Între timp Magda își vede fratele făcând drumul de câteva ori, din ce în ce mai enervat, de la ouătoarea găinilor la bucătărie și înapoi, scos fiind din pepeni pentru că „Slăbănoaga” nu mai vrea să coboare de pe cuib și, în loc să-și servească stăpânul cu oușorul mult așteptat, aceasta îl întâmpină la ușa cotețului cu impertinentele-i cârâieli. Într-un târziu, Slăbănoaga se sinchisi și născu mult așteptatul ou: unul cu ceva mai mare decât o nucă, alb precum creta, fierbinte. Iuga, bucuros de rezultat, își strigă(niciodată pe nume!) sora, convocând-o la gard: - Hai să-ți dau oul! Magda se apropie de gard, la locul de comunicare dintre ei, și când vede bietul ou, nu se poate abține să nu-l întrebe iritată: - Bine, măi Iuga, aștept, iată, de o oră pentru ca tu să-mi aduci oul acesta pricăjit?! Nu aveai tu destule în cămară, în coșulețul tău veșnic plin: ouă normale, mari; îmi aduci comedia asta de ou minuscul? - Da, zice Iuga, însă pentru acele ouă eu primesc trei lei pe bucată, pe când pentru așa ceva nu mi se dă mai mult de un leu și cinzeci de bani! Hai, fă-mi supa fără ou, lasă că e bună și așa!… Simțind că riscă să piardă până și modesta ofertă a lui Iuga, Magda înhăță oușorul pierdut în găoacea palmei fratelui, intră îngândurată în bucătărie, mai luă două ouă din rezervele ei și, laolaltă cu cel al Slăbănoagei, le sacrifică în imensitatea oceanului de salată din marea oală roșie.. În ograda lui Iuga, Slăbănoaga cotcodăcește de zor cântându-și neputința. Peste case, în livezi și în grădini, soarele își trimite sulițe verticale, arzătoare. Stratul de salată al Magdei, cu frunzele vădit rărite, în care acum abundă cotoarele și niște exemplare găurite de melci, așteaptă o ploaie binefăcătoare, renăscătoare… |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate