Privesc către cerul mare. Toate regretele, toate cuvintele par acum de prisos. Nimic nu mai contează! Toți te-au mințit, ca și cum răutățile s-ar înlânțui într-o horă mult prea veselă. Jur-împrejurul ochilor lor, flăcări multicolore lăsând urme roșiatice, portocalii, albastru-metalice. Ahh…durerea ce o poate simți un singur om! Þi-a amorțit și inima în tine iar pe fața-ți mult prea palidă încep să curgă șiroaie de lacrimi. Curg, curg, curg într-o magnifică armonie înghețând imediat ce intră în atmosferă, transformându-se treptat în rubine sclipitoare, spărgându-se unul câte unul.
Gata, s-a sfârșit și ultimul acord al melodiei noastre.
Mai mult slăbit și neputincios, te târăști de-a lungul suprafeței întinse asemenea primăverii printre firele de iarbă, meditând profund: ,,Poate chiar merit ce mi se întâmplă!!’’ Deodată ridici mâinile-ți greoaie către cerul înalt, purpuriu, urlând cu ultimul strop de voință ce a mai rămas în tine: ,,Nu mă aude nimeni?’’
Norii parcă se evaporă, cerul se deschide și un cerc de lumină angelică te cuprinde, te simți atât de ușor, închizi ochii, toată viața îți trece prin față, toate bucuriile pe care le-ai trăit, toate necazurile pe care le-ai simțit și ți-au lăsat urme în suflet se perindă prin fața ta acum! Vrei să te ridici, nu mai ai puterea să o faci! Vrei să deschizi ochii, nu mai poți să-ți ridici pleoapele îngreunate de atâta durere!
Te lași în voia sorții, lași pe alții să-ți hotărască destinul, nu vrei să-l mai ajuți cu nimic, vrei să vezi ce se întâmplă dacă nu mai intervii tu în așezarea lucrurilor pe care viața ți le oferă. Și ce observi? Þi-e mai bine? Þi s-a dat mai multă tărie pentru a trece peste tot și peste toate?
Ai impresia că...da...ești fericit! Așa este! Ai reușit să depășești cu ajutorul unor necunoscuți, tot ce tu nu puteai să faci de unul singur. Ai prins putere, te ridici? Ai căpătat forța necesară pentru a-ți deschide ochii și să vezi că în jurul tău este lumină, multă lumină, lumina pe care o așteptai dar nu știai că există, nu puteai să o vezi! Te-ai eliberat de gândurile și greutățile pe care le duceai cu sau fără voia ta și, încurajat, ajutat, ai depășit ceea ce singur nu ai fi putut reuși!
Ai întins mâinile spre lumina ce se arăta primitoare în fața ta și ai zâmbit razei de soare ce te-a cuprins cu căldura ei pentru a-ți readuce acea dorință de viață, acea dorință de a trăi frumos, de a te dedica iubirii ce se arată dincolo de ceea ce tu nu ai vrut să vezi dincolo de ceea ce destinul ți-a trimis: un suflet ce aștepta să fie găsit, un suflet ce se aștepta descoperit pentru a fi înțeles și acceptat așa cum este! Primește cu brațele deschise ceea ce soarta ți-a trimis și nu îndepărta flacăra dragostei din calea ta, cuprinde-o și îmbrățișeaz-o, te va răsplăti cu aceeași căldură, cu aceeași plăcere.
Lumina Cerului va veghea asupra a ceea ce a trimis, pentru a ști că nu a făcut decât să descuie ceea ce a fost mult timp ferecat...o ușă spre un suflet!