Regulile polemicii civilizate

(stabilite de Universitatea din Oxford, 1890)

1. In orice polemică științifică, socială sau politică, discuția trebuie să se rezume la schimbul de idei și numai la acele idei care au contingență cu problema respectivă.

2. Părțile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii științifice, fie fapte concrete din realitate care sînt relevante în ceea ce privește problema discutată.

3. Părțile nu au dreptul să aducă în discuție caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susține.

4. Părtile nu au dreptul să pună în discuție motivele care determină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece aceasta abate discuția de la problema în sine.

5. Etichetarea adversarului, prin menționarea școlii de gîndire, clasei sociale, organizației profesionale sau partidului politic din care acesta face parte, constituie o încălcare a regulilor polemicii și dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente. Intr-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar ca individ și nu ca membru al unei școli sau organizații. Nu ai dreptate pentru că ești gînditor materialist, patron sau laburist, ci dacă argumentele tale sînt convingătoare sau nu.

P.S. Îmi place să cred că măcar o infimă parte din preceptele de mai sus va fi reținută de fiecare dintre noi.
A bon entendeur, salut!