Eu nu eram eu,eu nu eram nimic- si-mi parea minunat,dar,deodata,mi-am dat seama ca eram ingrozitor de singura.....in jurul meu o nesfarsita pustietate,doar eu si taina scrisa-n mine cu litere de foc.
Vapaia care intre noi a stralucit,acum se mistuie in moarte si-n durere.Inima-mi bate un mars funebru,ingreunata de povara trecutului,de suferinta si de amintirea ochilor tai ce smulg suspine si ard ca soarele-n amiaza.
De ce destinul rau si crud e impotriva noastra?Mai indepartati cu fiecare clipa,alungati de noi insine,suntem precum sinele de tren,mergem paralel prin viata si,chiar daca ne atragem reciproc nu ne intalnim niciodata...Oare chiar nu ne-a fost scris sa fim impreuna?
As fi vrut sa sorb macar o picatura din pocalul iubirii eterne,insa,in tara viselor,zana sortii torcea fir de aur si de sange,fir de dragoste aprinsa si imposibila....
Imi amintesc de vremea cand plangeam in noptile cu luna pentru ca nu erai aproape,iar acordurile harpei inganau melodii sfasietoare de dor...
Niciodata nu am vrut sa vad cum esti cu adevarat,pentru ca pasiunile fug de lumina-lumina le omoara.Purtand in ochi un strop din marea mortii,ma resemnez cu gandul ca cel mai frumos vis este acela care nu se implineste niciodata.
Sufletul meu,incatusat de restrictiile celor din jur,ar vrea sa zboare,sa alerge,sa gaseasca rostul vietii.
Plang...m-am saturat sa plang,dar acesta e singurul mod prin care imi pot exterioriza suferinta,sentimentele...
Singurul glas al locurilor in care ma aflu e glasul vantului,care se taie suspinand dureros in frunza ascutita a bradului;glasul acesta prinde viata soptindu-mi:
-Inceteaza sa mai fii cine erai si transforma-te in cine esti.Cauza tristetii nesfarsite din ochii oamenilor este tocmai lipsa curajului de a-si urma visele si semnele.Fii tu!Lupta pentru ceea ce iti doresti!
-O,vantule,binecuvanteaza-ma!Ajuta-ma,elibereaza-ma!Poarta-mi dorul departe,pana la el,sa afle ca nu a fost vina mea....Vantul,cu aripile sale puternice,m-a infasurat in albe laicere,dandu-mi sperante.
Am privit la pietre la pietre si le-am zis:
-O,voi,nefericitelor,de ce nu plangeti?Stati vesnic in acelasi loc si pareti atat de sarace in trairi...
-Saraca esti tu,pentru ca nu poti controla timpul,nu ai dreptul sa faci ce vrei,esti obligata sa urmezi reguli pe care nu le-ai inventat si pe care nu le intelegi,dar totusi exista,fiind consecinta unei istorii povestite gresit.
Un fapt divers din viata mea-nimeni nu ma intelege,pietrele vorbesc,lovindu-ma direct in inima cu intelepciunea lor.
Oare cer pre amult prin faptul ca ,,Vreau sa fiu eu!"?Oare aspir prea sus cerand Divinitatii sa-mi infaptuiesc iubirea?
In toate povestile de dragoste exista intotdeauna ceva care ne apropie de eternitate si de esenta vietii,pentru ca povestile de dragoste contin toate tainele lumii.
Sa strigi,sa te aud,ca lumea noastra-i in dureri;sub destinul rau si crud n-avem sperante de-nvieri.N-avem nici vreme sa iubim,nu vezi sperantele cum pier?Ne-om intalni iubitule-n cer....
Un fapt divers din viata mea-lacrima,dar nu uita:Oriunde te-ai afla
Vino,vin,nu ezita!