Efemeride - umbre și lumini
1 minut
Azi te-ai născut… ți-ai dezlipit pleoapele de geana-soare, de geana-lună, de geana-noapte, geana-violet. Ai căscat tăind ovalul cu ciupituri de vărsat… ai întins falanga dreaptă peste cea stângă, ai prelungit inima și plămânii prin mâinile tale… ai călcat podeaua din tuș… ai mers… ai căzut… apoi te-ai privit în ciobul de aripă-libelulă și-ai zâmbit sarcastic la chipul cu surâs bătut în cuiele falsului… mâine te vei boteza.
4 minute
Ieri te-ai botezat printre frunzele curcubeu și dalele plânse de timp. Ghiozdanul negru îți îngreunează spatele și-ți viciază neuronii. Te-ai îndoliat la auzul „ Good morningului” rostit de un iepure de plastic. În plasticitatea ta calci adânc printre umbre și paltoane.
7 minute
În clasă nu e decât TU. Privești la ea cu dezaprobare feminină. Stă în tălpile goale pe plapuma groasă de cioburi de timp, blugii prespălați suflecați, egării negrii îi acoperă călcâiele și juma de talpă; iar căștile poartă iarna lui Vivaldi prin timpan, o urcă pe scară, o bate în nicovală și o pulverizează în creier. Părul tuns ca la armată e în ton cu cele șapte brățări de la mâna dreaptă și… Urlă bucata de lemn pe post de ușă pentru sala 12… Își revine din comă liceul.
15 minute
Fluturele de la gât a fuzionat cu pielea creolă și începe să-și bată aripile printre venele, arterele, vorbele și notele tale… îți atingi gâtul în permanență și încerci să smulgi efemerida din brațele destinului. Tragi! Tragi! Tragi!… Ai spart arcușul lui Vivaldi iar scena din sala cu scaune roșii își închide paltonul din fibre de lemn: „Interzis”. Îți vâjie capul și urli! Unde sunt piruetele din aer????? Aer, aer, aer… prea mult ecou… prea mult din prea mult.
18 minute
Te-ai ghemuit pe palmele de lemn din fața ochiului de ciclop ce și-a lipit pleoapele roșii de pielea de piatră. Te-ai așezat la picioarele șevaletului mâncat de carii și minciuni… ești un ghem de carne și vise. Ești 49 de lumi paralele ce nu-și dau întâlnire decât de Hallowen, de Crăciun, de Ziua de Marți, de Ziua de Joi… iar atunci trântești tastatura și o trimiți în exil în Somalia, sfâșii perdelele din ziare și rescrii știrile personale, intime, globale, sentimentale… Sala cu scaune roșii începe să zumzăie. Respiră din ce în ce mai tare… nu îți poți lipi palmele de urechi pentru că timpul ți le ține legate în rugăciune, auzi tot… tot…Tot…TOT. Þi-ai răsturnat bomboanele de fată majoră pe câmpul de luptă al ideilor… auzi în continuare șoaptele și descântecele. Te ghemuiești din ce în ce mai mult.
30 minute
Ai tăiat mandarina în două: o jumătate ai stors-o în pânza șevaletului iar jumătatea cealaltă ai oferit-o secundei. 1… 2… 3… sala și-a cusut buzele cu tăcere iar ochii de tarantulă cu tatuaje roșii îți urmăresc fiecare gest ca și când ar vrea să te prindă, să-ți lege picioarele, mâinile, sufletul și totul cu firul lipicios și organic. Te descâlcești din propriul tău ghem și începi să te învârți, să sari, să atingi lumina unei stele iluzie… începi să uiți cine ești, să omiți tarantula, inima… începi să te pierzi printre frisoanele sârmelor colorate din casetofon… sistemul de note te prinde în noduri din ce în ce mai strânse… te prinde parcă vrând să îți fure trupul, să-ți înlocuiască sufletul…
38 minute
Clipești printre cioburi de lumină, de zgomot… de tu și de Alt Tu… îți ridici capul de pe palma de lemn și privești în irisul ciclopului… citești fericirea secundei țesută în mici zâmbete de umbre și lumini. Te ridici în picioare căutând să nu trădezi suflul puternic al efemeridei ce-a fuzionat cu pielea gâtului tău. Reverență și oboseală…
45 minute
Sfertul de clepsidră îți zâmbește sarcastic…cele 49 de lumi paralelel sunt inutile… mai sunt 4 lumi… restul au murit din primul minut și până acum… S-au spart pe treptele ciobite de pași, s-au deșirat în dresul negru al trupului de piatră.. s-au spulberat sub palma tăcerii Lui… Mai există 4 lumi… îți agăți irișii-humă printre irișii-lumină.
47 minute
Aluneci pe cimentul curții… ți se deșiră unghie de unghie, fibră de fibră, celulă de celulă… încep să iasă din fiecare fost deget, fiecare fostă-palmă, fost cap, fost umăr, fost călcâi, fost genunchi, fostă coapsă… miliarde de efemeride umbre și lumini…
54 minute
Au trecut cinci bătăi de aripi de când fostul trunchi, fostul gât și fostul cap s-au deșirat în fluturi… Curtea îngrădită în cercei de rebeli adolescentini s-a umplut de efemeride-umbre și lumini … acum soarele se reflectă în lacrimi de libertate sau se ascunde în iriși închiși în meditație… 49 de lumi paralele interacționează în bătăi de aripi… aripi…
60 minute
„Cole! Vezi că mergem la Multimedia… trebuie să vedem nu știu ce chestie… ne-a anunțat profa!” Deschizi pleoapa de sus și apoi cea de jos… privești în jur. Un fluture lumină se plimbă printre posterele lipite de pereți, ghiozdanele rebele, caietele și visele unor liceene neadormite. Þi s-a împletit trupul ascunzând fluturii- umbre și lumini… 49 de lumi paralele se ridică din bancă, își primesc caietul destinat visului și merg… una în alta și totuși neîntâlnite…
1 minut
Violet…