Mihai Eminescu aparține istoriei. A fost cel mai apreciat scriitor al generației sale și un simbol pentru mulți alți creatori, rămânând încă o personalitate importantă pentru acele timpuri.
Aceste cuvinte nu pot fi contrazise, pentru că ele înseamnă istorie. Mihai Eminescu a trăit însă și a scris în secolul 19, adresându-se oamenilor de atunci. Iată de ce a îl compara pe Mihai Eminescu cu poeții de astăzi este ridicol. Nu se pune problema că unii sunt mai buni decât alții, comparația este pur și simplu imposibilă. Și, mai mult de atât, comparația este dăunătoare, pentru că astăzi, un scriitor care adoptă stilul eminescian nu are nicio șansă.
Astăzi, societatea noastră se mișcă fulgerător. Nu mai avem timp să zăbovim asupra ființei noastre, nu mai avem timp să ținem cont de consecințele gândurilor noastre. Iată de ce poezia, dacă vrea să supraviețuiască în inevitabila nouă realitate, trebuie să se adapteze acestor cerințe. Globalizarea este viitorul, evoluția nu poate fi respinsă.
Poezia modernă va trebui să se adreseze unui cititor modern, care nu mai are timp de pierdut. Omul nu mai vrea să își epuizeze timpul, cea mai prețioasă resursă, dacă nu obține nimic în schimb. Realitatea noastră este realitatea schimbului. Foarte multe dintre acțiunile noastre sunt determinate exclusiv de privilegiile pe care le vom obține în urma lor. Vremea cavalerilor pe cai albi a apus demult, astăzi multitudinea de posibilități solicită un cinism existențial elementar. Dacă vrem să ne adresăm unui cititor modern, trebuie să îl convingem pe acesta că merită să ne citească. Iată de ce Eminescu, aparținând unui romantism depășit de mult, nu mai este astăzi de actualitate.
Ruinele pe care le protejăm sunt valoroase prin vechimea lor, dezvăluind rămășițele unor civilizații fascinante. Însă chiar dacă le apreciem, ar fi ridicol să le copiem. Un creator care ar proiecta astăzi un stadion aidoma Colosseumului ar fi considerat în cel mai bun caz nebun, la fel cum un poet care încă scrie aidoma lui Eminescu este respins de public. Nu are rost să reinventăm roata. Sunt evenimente care se întâmplă o singură dată, într-un anumit context, evenimente pe care nu putem să le reproducem fără a aluneca în ridicol. Piramidele ar fi astăzi inutile din punct de vedere tehnic, per total o investiție neprofitabilă, la fel cum gestul de revoltă al lui Martin Luther King ar fi astăzi doar o altă manifestare dintr-un lung șir de acțiuni extremiste. Timpurile s-au schimbat, lumea în care trăim trece prin metamorfoze evidente și trebuie să ne adaptăm acestora. Poezia, pentru a exista, trebuie să se adreseze oamenilor.
Foarte mulți poeți se consolează cu ideea geniului neînțeles de contemporanii săi, fiind siguri că cei din viitor îi vor aprecia. Această atitudine nu este decât o modalitate foarte ușoară pentru a scăpa de presiune. Este mult mai comod să crezi că nu ești apreciat exclusiv din cauza lipsei de perspective dovedită de cei din jurul tău decât să îți faci o introspecție serioasă. Atunci când cititorul nu înțelege, singurul vinovat este creatorul, pentru că nu a reușit să găsească modalități pentru a îl face să înțeleagă. Iată de ce, cu tot riscul de a deranja, trebuie să scăpăm de aceste obsesii ale geniilor neînțelese și intangibile. Altfel, vor apărea din ce în ce mai mulți “luceferi” fosilă în urma cărora se întind de obicei șiruri lungi de litanii...