Pereții se strâmtează Carmen
de verticalitatea privirii tale
încercând a-ți imita luciditatea
îngustare înspre concret -
un singur punct de unde pornește viața.
Tu știi,
orice plan rătăcit în spațiu
este ușa spre un interior necunoscut
așa cum toate sensurile posibile
se întâlnesc în tine.
Iubești fiecare culoare,
melodie,
om în parte,
împăcând frigul cu scânteia de inimă,
umbra cu lumina ochiului,
chipul mâhnit cu o sărutare caldă.

Ai învățat a scrie de la stânga la dreapta
pe oglinda iernii
crăpată de atâta alb înghețat
ascultând pulsul literei
cu urechea lipită de suflet.

Astăzi nu este prea devreme
ți nici prea târziu.

Iubește prin fiecare cuvânt.