poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-25 | |
Ce as putea sa mai fac?cerul e atat da tacut si nu-mi da nici o sansa.De ce unii au sansa mereu si altii niciodata? Privind viata mea imi dau seama cu incet, incet am alunecat pe drumul acesta ca pe un derdelus, si acum nu am de ales:trebuie sa cad. Viata nu mi-a dat dreptul de alege, m-a condamnat la moarte fara sa-mi spuna macar de ce, si acum ma executa. Ce rost ar mai avea sa ma revolt? Am obosit de atata revolta. Nu am stiut niciodata ce inseamna sa las garda jos, dar pana la urma, am obosit sa ma mai lupt cu viata. M-a invins! O privesc cum isi savureaza victoria, care pana la urma va fii amara, pentru ca ma voi duce acolo unde imi e locul zambind. Nu-mi mai pasa. si cate sperante aveam, cate vise, am crezut mereu in mine, in bine, in frumos, in Dumnezeu dar el nu ma aude. Am crezut ca ma pot intelege cu lumea, dar ce naiv am fost, cum am putut sa ma inse4l pe mine atata amar de vreme. Ani la rand am incercat sa traiesc superficial, sa fac lururile in deradere alaturandu-ma celorlalti, risipindu-mi viata si mintindu-ma ca sunt ca ei. cat de mult imi doream sa fiu ca ei, slugarnic, fudul, ipocrit. Dar nu am reusit. Parca m-am trezit dintr-un vis urat. si atunci a inceput razboiul meu cu lumea. a intreb, oare fac parte cumva dintr-un neam pe cale de disparitie? Am ramas oare singurul? Dar in curand nu voi mai fi. Si lumea poate rasufla usurata, n-am reusit sa o schimb, dar nici ea nu m-a schimbat pe mine. Si maine nimeni, sper, nu-si va mai aminti c-am existat. Nu vreau sa las nici o urma. Si maine, poate, imi voi gasi locul, pentru ca in lume sigur am venit din greseala. Si Dumnezeu mai face greseli uneori. regretul meu? Ca nu am vazut decat foarte putin din locurile minunate ale lumii. mana omului le-a distrus aproape pe majoritatea, in incercarea ei de a transforma totul intr-un tinut la fel de arid ca si sufletele oamenilor. Privesc cerul, e atat de departe! Atat de departe ma simt si eu de lumea in care mai traiesc inca. Stiu ca oamenii, cum le e obiceiul, ma vor judeca. Vor spune ca am fost nebun sa renunt la viata. Poate ca au dreptate, dar cine e mai nebun, cel care traieste in minciuna, cel care isi vinde sufletul fiind hotul propriei vieti, cel care e ignorant si lipsit de sentimente sau cel care care are curajul sa iasa din acest joc stupid, si sa vada propria viata asa cum e.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate