de ceva vreme dorm încontinuu
îmbrăcată într-o cămașă fără cusături
un picior stă chircit sub inimă
celălalt a rămas adânc înfipt în pământ

vocea a luat gustul unei răni
o aromă de ,,Miracle,,
rămasă pe la încheieturi
și ceva emoții de rezervă

mă hrănesc doar
cu sarea din colțul gurii
și cu o luciditate patologică
care-mi curge prin vene

de aici, oamenii îmi par
ca niște inimi care-și caută trupul

cine mă strigă femeie?