Am un pact cu Dumnezeu
pact între ușor și greu
El îmi dă cât pot să duc
și eu duc în spor năuc
zile cenușii în spate
pentru un petec de departe
colorat de curcubeu
unde am să ajung și eu
dacă pot din zori spre seară
să țin pietrele de moară
pe ai mei umeri obosiți
și să nu-mi mai ies din minți...

Dacă nu, îmi dă grămadă
alte griji și altă sfadă
doar așa, cât de-un popas
să îmi șterg plânsul obraz
și apoi, cât să zic hop
iar de pietre mă îngrop...

Și le duc, ducea-m-aș eu
jalbă în ochi de Dumnezeu
să mai aflu până când
am să duc pietre plângând...