poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-14 | |
Ca de obicei, când mă-ncearcă o frustrare senilă… scriu. De fapt îmi scriu, că și-așa, nefiind siropos, nu mă citește nimeni și nici vreo clonă n-am, să-mi trimit înștiințări cu dobânzi la vedere. Doamne Ferește, îi exclud p-ăia de scriu de rup –și sunt destui- care-și merită com-urile autentice și nu numai…
Se-apropie sărbătorile de iarnă, prilej de bucurie pentru marea majoritate, dar și tristeți pentru câțiva. Mă număr printre ultimii, nu că aș avea ceva contra sărbătorilor, din contră, dar din nefericire este perioada din an când anumite, hai să le spunem „malformații”, devin dureroase și mai vizibile ca oricând. Cu una, mi-am tapetat creierii: Omul muncește din greu tot anul, „trage la jug” cum am spune. Corvoada are și ea un scop: „Dă-le Doamne bine la toți, numa' mie nu-mi da rău”, că am robotit de mi-au sărit mucii pe pereți și-uite: am pus și eu deoparte de-o salată și cine are carte, are parte, cine n-are, are două părți. Da' nu-i bai!… că „la steaua care-o răsărit… tăt atâta cale-i…, numa' să nu te rătăcești” (l-am citat pe tataie-miu- Dumnezeu să-l ierte!) și excedentul de bagaj ar trebui să fie atât de scump, încât nu cred că și l-ar permite cineva. Prin urmare: ce-am avut, și ce-am pierdut. Bine, bine!… (îmi zic), dar ăsta nu-i un motiv să nu-mi pun și eu un curcan pe masă, de bucurie că m-am mai scurtat cu-n an… așa că m-am dus la bancă, să mă-mprumut, evident. M-au căutat ăia și-n gaura de aerisire. Bineînțeles că mi-au găsit „călcâiul lui Achile” înfipt cu sete și sedimentat, în sensul unui comision de 1,40 neachitat la vreun card gol. În secunda doi, scria pe mine eject, cu-n vârf de bocanc în plus, tot în venerabila gaură. M-am dus imediat să mă plâng paharului în a mai prima cârciumă. Amabilă, o zburătoare îndoliată îmi maneliza pe umăr, c-o pălărie de coconei anticipați, premeditați, pasteurizați și verzi. I-am dat și eu juma' de pensie anticipată, adică mai nimic, da' nu că mi-a zgâriat timpanele, ci să-mi spună cât își ia de revelion. - Să moară mama, dacă nu-mi iau 14000 de eurococonași ca anu' trecut, mă las și m-apuc de furat… - Și fișa fiscală 2? - Hai bă la altă masă, c-ăsta s-a-mbătat!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate