Nu stiu ce as putea rosti sa sterg trecutul prafuit...
Nu stiu ce potiune fermecata ar trebui sa beau, sa fiu increzatoare in viitorul iluminat...
Nu stiu cu ce haine ar trebui sa ma imbrac, ca sa-mi acopar bleul tristetii de ochiul lumii.
Nu stiu ce vitamine ar trebui sa regurgitez, sa am incredere intr-un nou el.
As vrea sa-mi asiguri un glob de sticla, si abia apoi sa ma ataci.Desi as prefera sa fiu la mal si in viata.
Sa vad cum e sa ajungi pe taramul fericirii si sa stai labartat la soare.
Sa dau cadou zambete si sa primesc imbratisari.
Sa ofer sinceritate si sa fiu rasplatita cu dezgoliri de suflete.
Nu stiu cand o sa realizez ca globul de sticla s-a spart pentru eternitate si nu voi mai gasi altul la fel…
Sau poate am stat o viata in ploaie rece si de abia acum realizez…