Si ploua, si iarasi ploua... afara si in sufletul meu ticsit de dorinte.
Cate dorinte am eu cred ca nu sunt atatea flori in lume.
Imi doresc lumea mea de vise frumoase, lumea mea din care sa nu fi iesit mai demult.
Ideea ca trebuie sa ma intorc acum inapoi la mine acasa ma face sa zburd de fericire, si trebuie sa ma intorc altfel o sa plesnesc de plans ; sa tin in mine nu mai merge, sa spun in stanga si in dreapta or sa zica : « Ia uite-o si pe asta, sufera de bagare in seama » mai bine tac si plec…
Dar cum sa plec cand eu am construit ceva cand am izbutit sa ies din visele colorate de dincolo ?
Cum sa fac sa fie bine pentru mine si pentru el?
Cum sa fac sa fie bine pentru noi, noi toti ?
Si daca incep un vis nou ranesc sufletul pe care il las aici cu inima sfaramata in bucati, cu intrebari fara raspuns, cu ganduri, cu dorinte neimplinite.
Si-mi curg lacrimile pe foaie si continui sa scriu cu umezeala ochilor mei, nu vreau sa ma opresc caci risc sa plang mereu.
Ce pot sa fac sa treaca asta intr-un fel ? dar fara amintiri triste ?
Unele dintre ele le-am lasat adanc in urma, ele nu mai sunt dar pentru cele viitoare nu vreau nici sa aud….si cred ca singura solutie este sa….
Te iubesc…si te-am iubit, te voi iubi ! Cu umbra…