Pasesc desculta pe pajistile albastre ale visului...Undeva, intr-un colt senin de suflet, rasare aurul gandului: AI VENIT! Si fumul cenusiu al asteptarii se imprastie, spulberat de curcubeul sperantei. Un evantai de surasuri, cantece in surdina ale sufletului, infloresc mirate pe obrajii care uitasera de mult ATINGEREA...
Ingenunchez si prind pamantul reavan in palme. Miroase a toamna si a vant...miroase A TINE. Nu imi pasa ca imi murdaresc genunchii, as vrea sa ma dizolv, sa devin MATERIE, SEVA, RADACINA, FLOARE. Un tril de ciocarlie ma ridica in inalturi...ating cu aripa cerul si iti daruiesc toate zilele mele netraite...