Vreau sa fie frig si sa ninga peste mine. Si sa ma albesc toata. Tot negrul din mine sa se scurga ca si tusul pe hartie. Ca niste lacrimi murdare intr-u iaz imaculat.
Vreau sa-mi fie frig, iar un foarte special “tu”sa ma incalzeasca intr-o imbratisare gentila care sa fie mai concreta decat certitudinea unor trei cuvinte incerte.
Vreau sa-mi inchid ochii si sa-ma acompanieze in somn ochii tai blanzi.
Vreau sa ma indragostesc de tine si sa ma inveti sa iubesc asa cum n-am facut-o niciodata. Treptat. Nebuneste. Sa visez. Devotament si daruire. Iar tu sa transformi visele puerile, ale unei copile incarcata de sentimentalismele triste ale acestei lumi comerciale, in realitate.
Vreau sa te indragostesti de mine si sa-ti simti inima grea atunci rasuflarile noastre sunt departate.Vreau sa ma dedic toata tie, iar tu sa nu te mai saturi de mine.
Vreau sa te sarut de noapte buna si sa nu pot sa dorm o noapte intrega, gandindu-ma la a doua zi, cand ne vom revedea. Sa te iubesc mai profund pe zi ce trece si sa nu existe altcineva in lumea mea decat tu. Iar eu sa fiu lumea ta, care se prabuseste cu o rapiditate mai alarmanta decat turnurile gemene, atunci cand vor exista certuri.Pentru ca traim intr-o realitate imperfecta, si trebuie sa accept ca, ocazional, vom avea dispute. Incredibil de dureroase, pentru mine cel putin, care ne vor uni insa.Si impreuna vom functiona ca un mecanism bine uns, din doua piese. Poate de-a lungul anilor, ne vom extinde si mecanismul nostrum va fi plurifunctional.
Vreau sa cred intr-o realitate paralela in care toate aceste dorinte se vor concretiza.E gresit sa sper?