Dragoste ce stai în fața mea, de ce nu pleci?
Da ce continu să mă amăgești?
De ce intri in visele mele și vrei să cred încă în tine?
Lasămă în pace,
dragoste falsă ce te întorci mereu în trecutul ce vreau să pun deoparte.
Trecut ce m-a obosit prima de timp,
trecut ce vrea să-mi dăruiască ceea ce nu vreau,
trecut ce m-a înșelat facându-mă să cred că nu eram vinovat,
trecut rău deoarece când cred că poat avea o altră șansă pentru a iubi
î-mi face simțire toate greșelile făcute.
Dragoste lasămă în pace cu toate greșelile mele
închise în o inimă îndepărtată care de prea multe ori a vrut să nu se fi născut.
Dragoste pleacă să distrugi alte vieți ce nu trăiesc încă amăgiri.
Dragoste ce te crezi mai bună decât ura și indiferența,
opreștete și numără greșelile tale
nu trebuie să crezi că fiecare durere sau tradiment este făcut în numele tău,
că trece și nu se amintește.
Î-mi amintesc de fiecare dată cînd am înșelat,
toate dățile cănd am fost înșelat,
chiar fiecare sfârșit greșit,
presoană pierdută între minciuni ce veneau la iveală, scuze fără rost.
Î-mi amintesc totul și poate nu meritam tot răul,
dar am plătit totul,
cu singurătate,
sânge,
torturi,
și eronata convincere de a fi greșit ca și persoană.
Tu ești greșită când înșeli.
Lasămă în pace și voi găsii aer proaspăt pentru a închide cu trecutul,
pentru a nu deschide totul de fiecare dată cănd mi-e frică.
Lasămă dragoste,
lasămă să iubesc.