în fiecare dimineață îmi spui
țînând în palme încă fierbinți
coșmarele adunate de pe trupul meu
,,ai mai trecut pe lângă o moarte posibilă,,
apoi îmi pui haine groase pe suflet
nici o emoție să nu ajungă la porți
când vreau să fug îmi spui că
există libertate de fiecare parte a gratiilor
îmi întorci sângele scurs din răni
și-l înveți din nou cursul primar între cer și pământ
ai grijă să nu îmbătrânesc mai repede
decât pământul reavăn pe care calc
ploile tale sunt solemne și calde
sub fruntea ta nu mi-a fost niciodată frig
precum ,,omul-câine,, din piesa de aseară de la ,,Național,,
,,ce contează în ce direcție alergăm spre moarte
cât timp între noapte și zi
ne rămâne o inimă în plus?,,