Fragmente

* Gând către, tine, Toamnă*

M-am luminat, de tine, Toamnă... De ramuri firave de galbenul ținându-se cu ale sale buze sihastre de liniștea ce-o poartă umbra nopți.
M-am luminat de ploaia de frunze fumuri... șoptind aleeii cu ale timpului valuri.
M-am luminat de lumină.

** Decor **

Lacul lăcrimează cu o adiere prin seară. Prin seara cu păr înstelat, cu zâmbet înmierăsmat de petale roșii, cu ochii din flăcări pictați.
Parcul glasulu-i mut.

*** Visul ***

Prin focul fără fum mi-aș dori să cutreier. - Să înnot prin el, să beau din el! să mă îmbăt cu focul fără fum.
Până ce se va scufunda inima... topindu-se...
...
Până ce focul fără fum în leu se va preface, pe ochii-mi ieșind; înnebunind: glasuri, auzuri, mirosuri.
...
Lacul în ocean!
Orașul în munte!
- -
O... ale tale, tu, Toamnă iluzi mă constrâng cu alb. Culoarea-ți mută față de mine...
Tu, Toamnă!... cu păr înstelat, fără de zâmbet, cu ochii din sticlă sculptați...
...
Culoarea-ți de pământ, zăpada năvălește pe aleea cu valuri.
- -
Tu, Toamnă...
Fără de galben... măcar...
.
M-am întunecat de tine Iarnă...
Tu Iarnă carceră a Toamnei!

**** Dormitor ****

Se dezbraca incaparea de mobila...
Varul cade, se stinge lumina.
Totul... in bezna!
Ah! S-a scuturat totul din mine.

-

Și totuși m-am luminat de tine Toamnă...
Tu pășești domol pe frunzele... eterne uitând ecoul care l-a produs focul fără de fum intern.