Buzele au petele moi, cu cotul îi lovesc dinții încă de dimineață și se împotrivește să scuipe. Mârâie și pârâie de când mi-am pus ultimul pas lângă ea, de parcă aș fi avut de ales. Tocmai ce coborâsem din șareta spațiala trasă de doi boi interstelari rumegând continuu la telecomanda universală, când...
Deci am coborât cu sacul aruncat pe umărul din pielea unui alt bou, rezemând o țigară în colțul gurii. Păream inteligent, cred că trecuseră vreo doi ani din osul luminic și mi-am spus că aici trebuie să fie, aici! Puțea prea tare să fie vorba despre o avicola stelară și prea puțin pentru un ou bătut de alte oă. Fularul îmi atârna ca și acum cu ultimul ciucure furișat în buzunarul dintre pieptul meu imens și alainul șic pe care îl purta Gigel. Mi-am spus că mi-ar sta bine, că pe mine nu mă impresionează prea multe lucruri, așa că l-am trosnit pe Gigel și l-am lăsat bălăngănindu-și genitalul pe un bolovan în neștire. Am plecat degrabă. Buna creștere mă face să-mi pese și înainte de a decola, i-am aruncat un sictir de doi dovleci tineri să nu-i intre în fund. După câteva zile de budăbere, am știut că a venit timpul și iată-mă! Sparg dinții vacii ăsteia să-mi dea, să recuperez. De când cu prohibitia asta, vacile nebune și-au cusut ugerele de lapte și se încăpățânează că vor să fie de capul lor. P-asta am prins-o când își băga și scotea, iar mie îmi era indiferent. Mai încolo doi viței se hlizeau că proștii editând manifeste tâmpite. Le-am spus să tacă și mi-am mutat țigara în alt colț. Când m-am săturat să mă doară în cot, i-am făcut boi și am lăsat vaca zăcând cu laptele împrăștiat. Cu tupeu m-am dat la boii mei și am tulit-o. Pe drum am dat peste Gigel. Gigel nu zicea nimic. Cred că nu mai avea teamă de morcovi, așa că ne-am oprit să bem un lapte la botul universului. Boii schimbau canalele rumegând. Printre altele i-am spus lui Gigel că îmi place să țin ciucurele la piept!