EPISTOLA ÎNTÂIA

1.1. Sebastian,
de câteva minute, precum un gândăcel negru ce se chinuie "să urce masa" ("SÃ SE URCE PE MASÃ", precum dragul de el voia să spună!), pentru că gândacul lui Kafka s-a urcat deja "pe" pereții unde îmi beau eu cafeaua și stau și eu așa, bleg-agitat patetic-poetic... "acoloșa"...
Cum el, gândacul, cade întotdeauna cam pe la jumătatea drumului "eu îmi termin liniștit cafeaua cu lapte, sting ultima țigară din pachetul de davidoff, apoi îl iau în palmă și-l așez pe masă cu capul spre mine.".

1.2. Sebastionardule,
să știi că fumez Marlboro (Philip Morritz, Richmond, Virginia) fără fiTZe! - cam două pachete pe zi.
Consum grăsimi și, în mod regulat, mă regulez cu femeia vieții mele de zi cu zi, care îmi cade foarte bine și tare la pat - altminteri, și ei așternuturile-i plac, precum și căderile "la așternut"!

1.3. Sebastianulule,
ține mine de la mine că dacă orgie nu e, atunci poate fi reconfortant pentru că:
- ne privim așa ore-ntregi și nici unul din (probabil că "dintre" voi) noi...;
- nu spune nimic;
- ori o fi cam așa: niciunul, din noi, nu spune ceva - deși tu dai pe goarnă un fel de "șpagă" lingvistico-lingualitică... la care, pe bune, te pricepi foarte bine!;
- iar Gândac, al dracului!, nu spune nimic, numai se chinuie "să urce masa".

Adnotare:
vezi http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1748876/index.html

EPISTOLA A DOUA

2.1. Sebastian,
"Și nu știu dacă modul acesta de a pune problema poate fi validat, mai ales pe această temă... iar această evoluție nu se manifestă exclusiv în spațiul nostru, nefiind prin urmare rezultanta balcanismului... mă gândesc... de pildă, unde ("cum" probabil! - n.n.!) acum câteva secole se punea de o mică revoluție în câteva săptămâni".

2.2. Sebastian,
o cumplită "revoluție" a fost făcută de Belizarie (îți propun un "coșmar"!) dinspre Sud-Est înspre Tot Vest-ul... în câteva săptămâni.
Ãsta "era" în Era Creștină, voiam să spun, dar pe la începuturile sale de Eră, nu de ieri, ori de azi, nu-i așa, Sebastiane!?
Dar, așa cum de regulă se-ntâmplă, Juatinian (un fanariot avant la lettre), îl scoate în față pe scopitul Narses, care din invidie face, reface și drege fostul Imperiu Roman, după cum i s-a și dus buhul: "castratum ad castra".
Una peste alta, Belizarie devine șomer, iar mai încolo cerșetor. 'Le-ar dracu' de intrigi de curte, să le ia!

2.3. Sebastian,
faptul că numele tău șade sacrificat mai de dinainte de a se fi-ntâmplat ceea ce denumim noi acum revoluții, în termeni anomizați altminteri, nu contează, nu contează, zău așa!

2.4. Sebastian,
apoi citește Tacit.
Citește că: "Teama și intersul sunt deci primele două cauze ale lungii crize traversate de Senat.".
Reține-o și p-asta: "libido servitii" - adică apriga dorință de a fi slugarnici față de "romanul get-beget" OTHO!

2.5. Sebastian,
Tacit mai spune că uralele au exprimat "pofta" de slugărnicie, nu frica sau simpatia.
Asemenea "masochisme nu sunt explicabile", spunea domnia sa Tacit, câtă vreme comportamentul țintește: "cele mai importante personalități.".

2.6. Sebastian,
tu spui, spre finalul comentariului tău, că eu nu încerc să spun.
Păi nu spun, pentru că tu ai multe de spus: "Ce încerc să spun este că publicul țintă al textului nu poate fi decât unul minor, iar causticitatea, ironia fină et co. trebuie să fie de cea mai înaltă calitate pentru a mă convinge să termin textul. Aici parcă nu se mai ridică la nivelul altor texte scrise de domnia voastră, chestie care coroborată cu subiectul nu mă atinge (cel puțin pe mine personal, se subînțelege) mai deloc.

Altă adnotare:
vezi http://www.poezie.ro/index.php/essay/1748866/index.html

EPISTOLA A TREIA

3.1. Sebastiomule,
fără falsă modestie, îți spun pe față, că eu unul îmi țin "orgoliul masculin" acoperit, când sunt în public.