știam că ai să te întorci....

aș fi putut să-ți povestesc toate astea/
într-un poem de dragoste/
gen Eminescu/sau mai știu eu ce poet romantic..

ehei, ce știi tu....
de când ai plecat/poezia a cunoscut cel mai mare nivel de inflație/
se vorbește numai în versuri /a vorbi normal este o excepție/
cuvintele, ca și oamenii-cele mai abjecte/
au căpătat rang superior/
se spune ,,Te iubesc,, prin mesaje subliminale/
se comunică numai nonverbal/
poștașii tânjesc să ducă o scrisoare de dragoste/
se transmit în eter/
cinci milioane de declarații pe minut/
eu, am rămas aceeași..
trupul ăsta pe care-l simți acum/lovit, iubit, înșelat/
n-a cunoscut decât îngeri și demoni/
mâinile astea, în care am ars trupuri de bărbați/
lumânări căutându-te/
păstrează și acum atingerea ta crudă pe la încheieturi/
femeia ce am devenit, nu a fost niciodată/
iubirea de-o viață a cuiva/
bărbaților care m-au iubit fără să știu/
le voi fi muză într-o viață viitoare /
de douăzeci de ani,de când noi am oprit copilăria în loc/rătăcesc în deșertul ăsta/unde o fata morgana/
îmi ghicește în tălpi/
în fiecare zi alt drum...

vrei să tac?Ai dreptate.
e prima noastră noapte de dragoste/și ultima de poezie.