poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-05 | |
Fiecare iși doreste să fie altcineva.
Întrebare principală: „De ce?”. Neinteresant, pentru că fiecare are motivul sau motivele lui. Așa că o discuție pe această temă chiar nu ajută sau nu lămureste pe nimeni. Partea interesantă e formată din etapele transformării, acei pași pe care îi faci fără să-ți dai seama către întuneric. Spun „întuneric” pentru că, în momentul în care ai plecat pe acest drum, te-ai pierdut. Definitiv! Irevocabil! Toată lumea crede că a te transforma în altcineva înseamnă să: te tunzi, îmbraci, comporți, înșeli, înjuri, vorbești, mergi, respiri, deci trăiești ca acea persoana. Și dacă poți, să și gândești ca ea. NU. NU. NU. Și câți de „nu” (cu majuscule) vreți voi, că dacă îi pun eu umplu un ecran de plasmă (alt lucru pe care și-l dorește lumea să-l aibă la transformare). Trebuie să te transformi, să fii altcineva! Și de aici pierzi. Pierzi tot. Nu numai pe tine, dar și pe toți cei din jurul tău. Mai rămâi tu și dorințele tale. Iar dorințele tale te pierd și pe tine. Începi: te tunzi, dar nu îți stă bine cu plete sau păr scurt; te îmbraci, dar nu se potrivesc culorile cu tine; te comporți ca el, dar gesturile par ale unei păpusi stricate; înșeli, dar, în orbirea dorințelor tale, nu vezi că tu ești păcălitul; înjuri, dar sună ca un alint sau o glumă (mai mult proastă); vorbești, dar cuvintele îți ies din gură fie ca liliecii, fie ca bursucul; mergi, dar semeni cu un robot stricat Vrei să continui? „Cine ești?” asta e întrebarea mea, și răpunsul care îți scapă printre buze te va distruge : „Sunt cutărică......”!!! uimit că nu-mi dau seama. HA HA HA (ironic, nu sarcastic)!!!! Dacă tot vrei sa fii altcineva, închipuie-ți că acea persoană e în locul tău. Și tu stai și te uiți pe acel ecan de plasmă la un film în care joacă acest personaj, lovindu-se de problemele tale, de dorințele tale, de ....... tine. Și atunci chiar poți sa pui întrebarea „De ce?”. NU cred că îți va place răspunsul. Dar te las în pace. Nu sunt nici conștiința ta, nici îngerul tău păzitor, sunt doar un altul care se uită la film.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate