sunt minunați toți oamenii ăștia
își plimbă nestăpânit privirile pe trupul meu
sunt o bucată de carne
îmbrăcată-n priviri nesătule
încremenită în lumina farurilor
printre coloane de apă
mă mir
cum n-am aflat pân-acum
câtă nevoie au oamenii
de mâinile tocite
de coapsele mele golite de sens
și de umerii mei adânciți
de angoase și ploi

acum știu
și când o să ies de aici
o să-mi las vouă trupul

iar cu sufletul meu amorțit
să vă înfășurați câinii
când îi plimbați seara
în lesă
pe trotuarele ude





foto: "Woman hails cab" (www.photobucket.com)