well n-am obișnuit să fac niciodată treaba asta
take one year of my life
să-l împart în bucățele
să aleg bilele roșii de alea verzi
cuburile galbene de cercurile violet
cdurile de cărți
cuvintele de necuvinte
experiențele trăite de cele imaginate
oamenii de neoameni
nu, n-am îndrăznit
sau pur și simplu îmi era mult mai comod
să le las să se adune așa în grămezi mari peste tot prin jur
sa fie un loc de refugiu pentru câinii mei cu ochi albaștri
ce a ramas
ce s-a schimbat
ce a adormit
dincolo de străduțele pavate
și cafenelele cu îngeri pe pereți
dincolo de mersul în șlapi pe holul căminului din hașdeu
dincolo de țigările lui
dincolo de ținutul de mână în trolee
dincolo de weekendurile îmbâcsite de ceai și film
dincolo de cuvertura cu pătrate colorate
și pereții cu poze și frunze
dincolo de drumuri de 17 h cu rapidu la mare
dincolo de eșarfele verzi și portocalii și bronzul de vară
ramân eu goală jumate copil jumate femeie
nu am raspunsuri
nu am decât jumătăți de suflet
ce-și schimbă poziția în fiecare noapte
se întamplă de multe ori ca una să adoarmă pe parchet
pustie și tăcută
nemișcată și totuși vie
iar cealaltă să mă țină trează
să-mi ceară să-i spun povești
să o țin în brațe
să-i fredonez taxi sau colibri
nu, nu am răspunsuri
azi am să fac o pauză de la atâtea căutari
avem fotografii nu?
avem veri netrăite
și panglici colorate legate de degete
well that’s gotta be enough