voi respira încet ca și cum aș avea încă plămâni. ca și cum aerul ar fi încă respirabil.

vara pielea mea va fi arămie.

toamna voi fi coaptă și mă va înghiți zemoasă bărbatul meu.

iarna îi voi deschide pieptul lat și mă voi strecura în inima lui plăpândă și mare. toată iarna mă voi hrăni cu sângele lui dogoritor.

apoi mă voi transforma în fluture

și tot așa până când voi înțelege că suntem morți de un timp. nu ne va spune nimeni.

îmbrățișarea va fi ca atunci când ne iubeam în bucătărie pe scări în lift în mașina timpului

ca atunci când am devenit mamă și când el m-a iubit cu iubirile toate

ca atunci când l-am ucis. atunci când m-am ucis în necredința mea

ca atunci când i-am luat cântecul și m-am iubit cu el. și cântecul m-a îndrăgostit de lume

și lumea a plecat nu știu unde.