poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-29 | | Pe strada mea, cândva creștea un castan. I-am urmărit viața, i-am numărat florile, culesu-i-am roadele. Cu toate că fructele lui nu îmi folosesc la mai nimic. Nu că nu ar putea fi folosite, dar nu le mai dorește nimeni în zilele noastre. Castanul meu era mare și rămuros, doar vântul i se juca printre frunze. Ascultam simfonii nemaiauzite de nimeni, cântate de adierile de seară, simfonii scrise doar pentru orchestra frunzelor sale. Mă iertați, dar am uitat să vă spun că sunt orb și surd, iar pe strada mea "cresc" doar pietre plantate cu picamărul de edili. Sunt pomi de piatră ce nu fac nici flori nici frunze, nu au nici un rost, cu atât mai puțin un rod. Castanul meu este pomul dinăuntru, este acel "ceva" nebănuit pe care nu îl putem găsi decât în vis. El este acel pom din fructele căruia au gustat Adam și Eva în grădina Edenului. Fructele castanului meu nu-mi folosesc deoarece cei ce văd și aud nefiind infirmi ca și mine nu dau nimic pe ele, ne luându-le în seamă, nu dau un ban un amărât de ban pe ele, lăsându-le să putrezească. De ce ar da ? Cum ar putea să dea, când acele fructe se numesc:- Onoare, Cinste, Dreptate, iar cel mai amar dintre ele și cel mai urât dintre toate:- Adevăr. Cine mai vrea astăzi asemenea fructe, când "a minți" este cel mai conjugat verb de pe pământ, cinstea fiind doar pentru proști, iar adevărul umblă legat la ochi, pe căi doar de el știute, nebănuit de zdrențuit, rupt de toți maidanezii lumii. Castanul meu a fost tăiat, edilii (viselor vor pune capăt și în realitate) vor pune în curând o jardinieră în acel loc și în ea vor pune flori. Acele urâte flori ale discordiei și a urii. Florile ce vor înflori fără să miroase, fără să aibă vreo formă. Din castanul meu poate cineva va face scânduri, iar un altcineva un pat va face. Ca și în poveste, împăratul dormi-va în acel pat, în somnul lui auzi-va glasul castanului; și tot ca în poveste, trezindu-se dreptate va face, sădind la loc castanul pe strada mea. Jucase-va iar vântul în frunzele lui, flori multe și frumoase va face, fructele lui da, ale lui fructe vor fi din nou căutate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate