Anul trecut (2006) am hotărât să ne petrecem concediul în Cuba. Cum pachetul de servicii turistice prevedea plecarea spre Cuba din Frankfurt, trebuia să ne asigurăm transportul până acolo, așa încât am gasit un low cost București – Bruxelles, iar de acolo cu trenul până la Frankfurt. La dus nu erau probleme, pentru ca am plecat cu multe zile înainte pe la prietenii din Bruxelles; pentru întors am calculat astfel încât din Frankfurt să mergem direct la Bruxelles să luăm avionul pentru București.

Nu ne doream copii. Eram împreuna de 14 ani și ne simțeam atât de bine împreuna încât credeam că orice mic omueț ne poate tulbura liniștea noastră. În plus aveam un exemplu de ce înseamă un copil simpatic, dar care îți mănâncă toată energia, un nepoțel tare simpatic, însă plin, plin de energie.

Pentru întoarcerea din Cuba nu am luat în calcul diferența de fus orar, cînd am cumpărat biletul, astfel încât ajunși în Frankfurt am constatat că am pierdut avionul din Bruxelles. Am luat trenul până la Viena și de acolo la Budapesta. Acolo aveam eu o prietenă, o cunoscusem prin Franța, care s-a oferit cu mare plăcere să ne gazduiască la ea doua nopți. În trenul de la Budapesta la Bucureși, în cușetă, din lipsă de ocupație, pe teritoriu ungar, ne-am ocupat noi unul de celalalt.

Peste câteva zile am aflat că s-ar putea să vină un bebeluș în miniatură. Uite așa, venind din Cuba și pierzând avionul la Frankfurt am conceput un bebeluș în Ungaria.

Peste câteva luni am aflat că voi pleca să lucrez la Luxembourg și cum chiriile sunt foarte scumpe am decis să stăm în Germania. Copilul s-a născut în Germania, însă cel mai apropiat consulat era cel de la Luxembourg, astfel încât certificatul român de naștere a fost eliberat la Luxembourg. Și cum pe cetificatele de naștere nu este prevăzută și țara nașterii, consulul României a decis ca țară să fie înscrisă la rubrica județul, astfel încât fetița mea s-a născut în județul Germania.

Nașii fetiței locuiesc în Olanda, deși nașul lucrează la Paris, și cum nu ne aranja pe nici unii din noi un botez în România am decis să îl facem în afara țării. În Olanda există un preot român însă are parohia în Belgia, astfel încât a fost botezată de nașii din Olanda, însă în Belgia.

Și eu m-am pierdut în atâta geografie. Nu știu dacă bebelușul va învăța că a fost conceput în Ungaia pentru ca se pierduse în Frankfurt un avion din Bruxelles, că a fost născută în Germania, pentru că tatăl lucra în Luxembourg, și că a fost botezată în Belgia pentru că nașii erau din Olanda, deși nașul lucra la Paris și nu știu nici dacă eu voi mai ține minte toate aceste amănunte pentru a i le explica.

Cert esta că nu va ști niciodată că acum 17 ani dacă ajungeai până în Germania și veneai cu o pereche de blugi era experiența vieții, iar vecinii de bloc te priveau cu respect. Atunci nici nu ne imaginam decât ...