Dacă aș separa lumea în două sfere; într-una să pun MULTUL, în cealaltă să aștern PUÞINUL... atunci aș privi TOTUL (mai mult sau mai puțin) ca un entertainment?
Mă oftic că s-a spus (atât de) MULT și s-a gândit (atât de) PUÞIN, iar prostia globală a devenit o religie cu gust de pop-corn. Ce ne facem când ne-om prosti toți? Chestii, socoteli...

* * * * *

90 % din bani sunt pentru nimic, 5 % pentru orice, iar restu' (care mai rămâne) îl cheltuim de pe-o zi pe alta prin noapte.
În general, e bine să-ți consumi viața în valută forte; din păcate (însă) plata reală te determină să transformi TOTUL în mărunțiș.
Cezarul adună toți oamenii sub aceeași umbră, înghesuindu-i, impozitându-i, izolându-i într-un final datornic.

* * * * *

Sunt câțiva poeți pe agonia care au stil, forță, personalitate și-n care merită să se investească. Păcat (însă) că nu există niște promotori, cât de cât obiectivi, care să-i lanseze și să-i susțină. Studiem problema în continuare...

* * * * *



Traian Băsescu, prietenu' și tăticu' nostru care trăiește bine (din ce în ce mai bine), păstrează în zâmbetu' său și-n privirea sa "măreață" (precum un destin românesc) o aură dictatorială adaptată cerințelor și nevoilor noastre. Prin NIMICUL său, președintele nostru drag și iubit, face din ce în ce mai multe NIMICURI. Þelurile sale sunt PROSTIA și ROMÂNIA, iar pentru asta îl apreciez.

* * * * *

Diferența între un intelectual (oricare) și gigi becali este că unu' poate da' nu vrea, pe când celălalt vrea da' nu poate.
Mie-mi plac oamenii proști, da' cu bani să fie.

* * * * *

După 18 ani de post-operator (aceeași Românie cu altă democrație) am ajuns să iubesc comunismul și să-i urăsc pe comuniști. Am început să văd YOUtopia în toate cele ce fac, prin toți cei care se mișcă în jurul meu iubind / urând / trăind / murind.
Spre deosebire de comunism, în capitalism (democrație sau alte forme de libertanism) NIMICUL și PROSTIA se vând pe bani... pe bani mulți. Se mișcă de la unu' la altu' ca-ntr-un desen cu puncte unindu-se.