poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-20 | |
5 minutes ago…
Secretara mi-a intrat valvârtej în birou, fără să mai bată îndelung la ușă, așa cum mă obișnuise de ceva timp (de la angajare). ‘A apărut ceva extrem de urgent, domnule Morris!’ mi-a strigat tânăra, vizibil panicată. Mi-am deschis imediat prohabul și i-am solicitat să ia măsuri prompte. ‘Oh, nu, domnule Morris! Nu despre asta e vorba…’ m-a corectat, oarecum jenată. ‘Ați primit un telefon de amenințare cu bombă!’ mi-a explicat ea ulterior, închizându-mi la loc fermoarul. ‘Ieșiți imediat din birou! Mai aveți doar 5 minute la dispoziție… Ce faceți, domnule Morris?! Nu este timp pentru așa ceva, credeți-mă! Of!’ 4 minutes ago… ‘Riscați prea mult, domnule Morris, rămânând aici… dacă este vorba de-o amenințare reală?’ continua să mă avertizeze secretara, aflată sub mine, pe canapeaua de lângă birou. Am încercat să o liniștesc, precizându-i că mai erau totuși 4 minute până la eventuala explozie. ‘Dar trebuie să ajungeți la o distanță sigură de această încăpere, domnule Morris!... până nu e prea târziu!’ insista, într-un mod ce-mi devenise foarte sâcâitor, secretara. I-am astupat fața cu o pernă și i-am cerut imperios să nu mai protesteze împotriva lipsei de oxigen... în caz contrar, tânăra funcționară se putea considera ca și concediată. 3 minutes ago… Orologiul atârnat deasupra ușii, rămas în urmă cu o zi, emitea un tic-tac din ce în ce mai clar, mai obsedant. Inspirat, am întins imediat o mână spre CD-player și am selectat o melodie de suspans. Atmosfera de thriller sinistru, insuportabil psihic, mă activa dincolo de limitele sațietății. Secretara mi se zbătea întruna, luptând pe viață și pe moarte în brațele mele puternice, pentru a respira. Telefonul începu și el să sune, strident. Nu era de ajuns… 2 minutes ago… Am deschis și televizorul, selectând imediat postul ‘Animal Planet’. Pe ecran, doi tigri fierbinți se iubeau al naibii de insistent, ca-n junglă, cu răgete înfiorătoare. Am început și eu să zbier, ca un nebun, urmându-le exemplul bestial. ‘Diano, îți măresc salariul! Auzi?’ a fost urletul meu din clipele de satisfacție maximă. ‘Ai auzit, Diano? Îți măresc salariul!’ m-am simțit nevoit să repet, deoarece entuziasmul meu culminant nu primise, încă, o replică de același paroxism. 1 minute ago… ‘Diana?’ Nici un răspuns de sub pernă, nici o mișcare din partea trupului înghesuit sub mine. Am oprit melodia de suspans, am închis televizorul și m-am retras la birou pentru a răspunde la telefon. ‘Bună, dragă! Mă bucur de fiecare dată când mă suni la serviciu… glumesc, evident… Cum? Să cumpăr pâine în drum spre casă? S-a făcut! La revedere, dragă!’ Now… ‘Diana, fă-mi o cafea, te rog!’ Secretara își eliberează chipul de perna ‘ucigașă’ și, zâmbindu-mi satisfăcută, se-ndreaptă agale spre ușă. ‘Când doriți să mai fiți amenințat cu bomba, domnule Morris?’ mă-ntreabă glumeț, scoțându-și o mică agendă dintre sâni.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate