poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-01 | | Închide ochii, lasă-mă doar pe mine să văd nori negri. Cum adică "de ce"? Iubitule, știi că vine ploaia. Te-am rugat să închizi ochii. Da, știu că pleci pentru totdeauna, dar asta nu are nici o relevanță. Nu vreau să te uzi. Cum să nu mai conteze? Îți va fi frig până la oase. Vreau să te duc eu. Ce ziceai? Șopteste-mi mai aproape de ureche. Te aud din ce în ce mai incet. Te duce Teama? Unde? Ah, uitasem. Vrei să te pierzi de mine. Spre Nicăieri? Dar... plouă. Nu se va mai opri de-acum. E ploaie acidă. Ne va arde pe amândoi. Te rog, lasă-mă să te acopăr eu... doar până ajungi să te rătăcești de mine. Promit că după ce n-o să ne mai găsim, nu te mai caut. Știu că am mai promis, dar... atunci a venit soarele și am uitat. De data asta nu mai vine. De unde știu? Eu am ochii deschiși. E noapte neagră presărată cu cuie de stele. Înțeapă. Tu nu ai cum să le simți. Ascultă-mă. Dă-mi mâna. Da, sunt rece. A venit Teama. Strânge-mă în brațe, te rog. Nu, nu mă s ăruta. O să te usture buzele de la picăturile de ploaie. Nu, pe mine nu mă dor buzele. Nu e sânge, închide ochii înapoi. Hai, zâmbește-mi. Totul va fi bine. Stelele? Da, sunt încă pe cer. Ce e cu ele? Ah, stai liniștit. Nu mă înțeapă. Nu. Nu e sânge, ți-am mai spus. E doar... apă de ploaie. De ce nu vezi decât negru? Te-am rugat să închizi ochii ca să poți visa din nou. Nu, eu nu îi mai pot închide. La mine e dimineață în fiecare clipă. Nici mie nu îmi plac diminețile. Scuze, nu am vrut să te supăr. Nu ai de ce să te întristezi. Dimineața mea e frumoasă. Doar celelalte nu îmi plac. Da, mi-e bine. Nu plâng. E ploaie, ți-am zis. Nu simți cum îți ard degetele când îmi atingi genele? De fapt... nu ai cum. Ai ochii închiși. Nu, nu mă doare nimic. Să las Teama să te ducă mai departe? Știi că nu pot face asta. Vin cu voi până când dispari... Ah, spuneai că vrei să vă însoțesc. Șoptește-mi mai de-aproape, uneori înțeleg gresit. *** Tu nu ai obosit? Mergem de ceva vreme. Aaaa... nu... mie mi-e bine, dar... ma gândeam că poate vrei să te duc în spate. De ce nu? Nu ești greu de loc. Lasă-te pe mine. Dacă ți-e somn îți poți pune capul pe umărul meu. Îți va fi mai bine așa. Și eu te iubesc... mult de tot. Hai, ia-mă de mână din nou. Nu îmi da drumul. Nu-ți fă griji, te poți pierde și așa. Da, sunt sigură. Te-ai mai pierdut și până acum. Nu îti lăsa toate lacrimile în suflet. Te rog, ai mai multă grijă de tine. Nu știu unde suntem. Nu, nu mă fac din ce în ce mai mică. Þi se pare. Ce spui? Nu te mai aud... *** Dintr-un negru imaculat se aud țipete de "unde ești?"... dar ea nu mai răspunde. El a ajuns unde își dorea: Nicăieri. Pe ea a ucis-o de durere doar faptul că s-a apropiat prea mult de stele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate