Se dedică prezenta scriere populației feminine din nord-vestul orașului Bumbești-Pițic, colț cu Pociovaliștea și populației masculine din comuna Pui. Mulțumim pe această cale sponsorilor noștri principali,adică: galeriei echipei Oțelul Călan, ligii suporterilor echipei Carpați Mârșa, mătușii vicepreședintelui Cooperativei Agricole de Producție Costești și în mod deosebit paznicului stadionului F.E.P.A. ‘74 Bârlad, mulțumim, moș Tache!

Hotărât lucru, radical din Gheorghe dă cu virgulă! Știu eu; sunt bunicul pământului, Mafaldin Nostradel Mamaomid.
Cartofii de anul acesta au tuberculoză, nu se mai înmulțesc prin tuberculi, ci prin spori. Ca un strigoi în întuneric, pisica mea se pregătește să vâneze liliacul. E un liliac bătut în curte, nu a fost cuminte și nu și-a mâncat toată girafa!
Vecina aruncă iar cu nuci în geam. Ar fi bine dacă nu ar fi de cocos. Ce noroc însă, am termopan cu zăbrele. La nevoie, îmi pun și o cască de biciclist. Stereo.
Shakira a sărit de la balcon cu două găini legate de mâini și a zburat, cine știe pe unde. Shakira, Shakira…
Mă uit la barba mea nerasă -iar am ciumă! Mă întreb ce va mai spune doctorul de data asta, ce motiv va mai inventa: anul asta chiar m-am spălat pe mâini! O dată. Am săpat un coleg și s-au murdărit iar. Copii, întotdeauna spălați-vă pe mâini după ce vă săpați colegii!
Șeful aruncă amante cu parapanta, din balcon. Cineva scuipă fără grație, dar într-o cadență de invidiat, semințe de bostan și de floare spre amantele lui.
Locomotive, locomotive, o lume de locomotive! Să transformăm Ciprul într-o imensă Bolivie, iată dorința mea ultimă! Hei rup, hei rup, hei ruuup bum! Răsună valea, de la Bumbești la Nicosia, via La Paz.
Vine fiinta iubită:
-Căprioara mea!
-Beeee! Chestie de testosteron, e căprioara vecinului, de fapt.
Submarine paleoastronautice trag semnalul pentru îmbarcarea călătorilor. Nepoliticoși, turiștii aruncă din tren cu nori pufoși de ploaie. Mecanicul scoate capul pe fereastră și înjură un crucișător neatent cu niște vorbe greu reproductibile, din care cităm pe furiș:
-Grindina mă-tii de subspecie nevertebrat-unicelulară asexuată monoideatică și aluziv interpolată! Absurdistan, absurdistan!
-Ba tu, răspunse hâtru mecanicul de pe crucișător continuând să frece puntea cu o cârpă înmuiată în excel.
Un moment, să îi dau vecinului cu levierul peste față.Jeang! Sunet agonic tardiv –cu aspect de bocet și caracter tragic- al colocatarului.Chicoteală satisfăcută autosuficientă a mea. Jeang! Gata, revin la poveste.
Shakira se zărea departe, în Subcarpați, cu găinile zburătoare legate de brațe. Singura ei problemă: găinile ouau permanent. Văzând asta, țăranii din lanul de canabis își împletiră o țigară –una singură- și își spuseră:
-Damn it! Iar o să plouă!
Alungară cu o piatră crocodilul care înota primejdios în Dunăre, amenințând Oltenia de nord. Mi-am pus crocodil în păr măi…! Reclamă: doriți să fiți în centrul atenției? Să vă uimiți prietenii și cunoștințele cu noua dumneavoastră înfățișare? Ia puneți-vă repede căte un crocodil în păr. Dacă apar manifestări neplăcute, cumpărați dvd-ul cu “Fălci”. (Fond muzical al reclamei: Sus în deal vreau să mă sui, să urc dealul Gorjului și de-acolo să ajung la Păcii, Armata Poporului sau Piața Veteranilor, cred. Măi Leanoooooo!)
Stoluri de urși polari zboară spre Africa, în semn de protest față de încălzirea globală și topirea calotei polare. Absolut toți au degetul mijlociu ridicat când trec razant deasupra vreunei rafinării.
În pragul casei mândrei mele, greierele, cuprins de remușcări, își face seppuku. Citise prematur La Fontaine. Văzând asta, furnicuța cea harnică se umflă în pene, metamorofzându-se alchimic și plenar în găină. Văzând asta, mândra mea o face –imediat- supă. Na, mă, La Fontaine, vezi ce-ai făcut?!
Nu mă strâmb, așa e fața mea. Mai ales când mă trece câte un junghi mioritic.Junghiul neaoș, românesc, vine de la daci, te înțeapă de te Ulpia Traiana Sarmisegetuza la cap și ajungi cumva să behăi. Un moment, eu nu am junghi la cap, ci la coaste; la cap am altceva, nu vă spun ce, iar ăia care puteau să spună sunt legați într-un beci răcoros de la Spitalul de Neurologie. Li se spune “călușarii”, de la călușul din gură.
S-a constatat că soldații nord-coreeni au riduri, mai ales cei bătrâni sau decedați și ca atare, atunci când vă dați cu coenzime, aveți grijă să nu fie de-alea din piele de ren nord-coreean. Dacă te dai cu așa o coenzimă vei avea pe fața fiorul folcloric. Sugerat, desigur, prin melodia “șaaapte văi și-o vale-adâncă!”
Þăranii din lanul de canabis, care trăiesc doar cu amintirea scenei siluirii Nadinei, pentru care a fost nevoie să se facă o răscoală, își pun paraouă pentru a preveni bombardamentul involuntar provenit de la găinile zburătoare care o fac pe Shakira să penduleze amenințător prin zona Subcarpaților. Mai răsărit, preotul din sat a scris o poezie “De-atâtea nopți aud ouănd, aud materia plângând, sunt singur și mă duce-un gând spre locuințele la cuscre”. Departe-n zări albastre dus, Ceahlăul șade la apus și n-are nicio treabă cu absolut niciun pasaj din povestire.
Evrika! Am refăcut calculul și e cu plus, nu cu minus, e chiar incredibil că nu am văzut! În condițiile astea însă, limpede, radical din Gheorghe nu mai dă cu virgulă, am zis! And my hips don’t lie.Parol!

Realizat cu sprijinul Ministerului Sănătății, care a amânat vizita la medicul de specialitate (desigur, O.R.L.), al Ministerului de Interne, care a închis ochii la anumite pasaje din text și al Ministerului Apărării,ca să ne apere Dumnezeu pe toți de-așa-ceva. Și firește, we love you Shakira!