poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2883 .



Regrete
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bibi ]

2007-06-25  |     | 



Am văzut în ochii tăi acea scânteie de fericire și încântare, ce mie nu mi-a fost acordată încă și-am știut că eu voi fi cea care ți-o va șterge. M-am văzut pe mine, mai puternică, mai feminină, mai frumoasă și m-am înfiorat... Am înțeles că ceea ce părea inevitabil putea fi evitat și că urma să dărâm tot ceea ce tu percepeai ca fiind frumos. Dar am creat confuzie, o confuzie care urma să mă înghită și pe mine în vâltoarea ei neiertătoare, iar pe tine...să te dărâme.
O clipă de fericire scăldată în remușcări înnabușite și amintirea tot mai pală, ce își croiește drum spre tărâmul uitării. Un gând, un sărut. O minciună. O floare. O ultimă zvâcnire ce se stinge în suspinate regrete. Te-am vrut din egoism și pe axa valorilor morale am retușat standardele. Nu le mai schimb, de frică să nu se strice foaia...
Nu-mi plâng de milă, dar stau tăcută și mă întreb dacă m-ai iertat sau dacă m-ai dat uitării, dacă te mai gândești la mine sau ai abandonat amintirea unui colț întunecat al minții tale...Ne-am spus că suntem amândoi de vină și totuși, acum o mai pot zări doar pe a mea. O mică pată neagră, ce strică tot farmecul unei rochii de un alb imaculat.
Credeam că e un simplu joc, că tu îi poți schimba oricând regulile cărora te supui. Un joc din care puteai ieși oricând. Ceea ce n-am știut a fost că eu eram cea care trișam. Þi-am înșelat sentimentele, ți-am ucis acea bucurie inocentă cu care mă apucai de mână, dorindu-mă aproape. Știu asta, o simt, pentru că ți-am întâlnit din nou privirea, de-acum străină mie. Ochii tăi păreau a spune multe, dar acum nu-i mai pot citi...
Transced însă timpul și te văd din nou fericit, zăresc din nou lumina în ochii tăi și mulțumesc tacit persoanei responsabile de acest "delict". E singurul lucru ce mă poate face să mai zâmbesc, gândindu-mă la tine. Te vreau fericit!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!