e aproape de Dumnezeu întotdeauna
poartă pe umeri niște aripi transparente
zâmbetul lui are liniștea celor care iubesc oamenii
trece prin lume cu seninătatea cerului alergând înspre vară
poate și pentru că s-a născut în iunie
poți să îi vorbești el va înțelege chiar și ce nu îi spui

îmi aduc aminte de un Crăciun în care mi-a cântat colinde
atunci vocea lui mi-a dăruit munții de acasă
e prietenul meu dinspre sufletul cel nearătat mulțimii

am mâncat împreună foarte multă ciocolată și am râs mereu
mai ales când neputința boala sau renunțarea m-au încolțit

omul acesta știe să treacă peste privirea piezișă
peste ridurile care aduc nefirescul matur
e un copil cu har
mereu va rămâne așa

știe să intre înăuntrul cuvintelor
să le întâmple și locuiască
să ridice din nisip de aur
castele în țara lui elian

da
e prietenul meu dinspre tăcere
până la capătul pământului și înapoi