poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1473 .



Cele două feluri de cuvinte
personale [ ]
Cele două feluri de cuvinte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mircea2005 ]

2006-03-18  |     | 



Sunt două feluri de cuvinte. Unele atârnă spânzurate în oameni, iar altele, în cer. Primele sunt ca pietrele: grele, reci și clare. Cu ele ridici ziduri, pui stavile, închizi, oprești și numești tot ceea ce năvălește din interior, oprești sau dai sens apelor și viselor. Acestea sunt cuvintele oamenilor.
Celelalte cuvinte sunt făcute din cer, din aer, din lumini, din vise și nu le poți simți. Ele te înnebunesc, te despart de viață, te afundă sau te înalță în viitor. Ele sunt neînțelese, ele sunt flacără și atârnă mai mult decât tot ceea ce este.
Primele cuvinte sunt pentru lacrimi și ele nu pot decât răni. Cu ele nu poți decât să înnoiești, să construiești totul încă o dată de la început până la sfârșit. Ele dor mai mult decât durerea și de aceea nu zgârie, nu urăsc și nu omoară. Aceste cuvinte-piatră nu pot sta în suflet. Cuvântul-piatră înconjură sufletul, îl acoperă și îl ascunde. El este mormântul sufletului nostru.
Celelalte-cuvinte, eternele, sunt ceea ce se tocește din primele. Ele sunt nisipul mereu umblător, marele pustiu. În ele te pierzi, te rătăcești. Aici ești neînțeles. Totul își pierde sensul și nimicul devine substanță, ceea ce nu este o trecere, ci o devenire, o coborâre pentru cuvântul-piatră și o urcare pentru celelalte-cuvinte. Ca o ucidere, ca o înălțare a cerului cu norii cu stelele lui în moarte.
……………………………………………………………………
Atunci când vremurile unesc cuvintele-piatră cu celelalte-cuvinte într-un om, acesta prinde aripi și zboară. Întâi în visele sale. Apoi în ale altora și, în cele din urmă, sub pământ și în cer.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!