poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-12 | | Lacrima Atunci cand esti trist, plangi. Prin lacrimile pe care le versi, se elimina o parte din durerea care se afla in sufletul tau. Este o senzație, cel putin, de eliberare, liniste si pace. Din punct de vedere medical, lacrimile, din cate am inteles, sunt benefice pentru globul ochiular. Ele spala ochiul de posibilele impurități existente...daca plangem mult, se previne purtarea ochelarilor de vedere(desi acestia de cele mai multe ori nu aduc decat un farmec aparte purtatorului!) Lacrima intotdeauna este rezultatul unei mari emotii. Fie o emoție tristă, sau una de bucurie..indiferent cum este, este dovada clară că trăim, că suntem oameni, oamenii fiind singurele ființe care au emoții... Teoretic, lacrima este o picătură de apă sărată, izvorâtă dintr-un țesut al organismului uman, numai uman, atunci când trăiește o emoție! Dar ce este cu adevărat o lacrima? Pare incredibil, dar într-o lacrimă se ascunde o viață! În lacrima căzută pe un obraz ridat se găsește o viață întreagă...Acolo sunt amintirile unui om, durerile și bucuriile...copiii pierduți și prima iubire..sau marea iubire.... Lacrima este mai bogată decât un fluviu, o mare sau un ocean...dacă în cele enumerate se găsesc numeroase viețuitoare...plante și animale...într-o lacrimă se găsește viața unui om...cu dureri, bucurii..amintiri..senzații și sentimente... Fiecare om are în el câte o fărâmă din părinții, bunicii și strămoșii lui. Aceștia la rândul lor, au avut propria viață, experiență. Propriile trăiri, emoții...Toate acestea se găsesc tot în picătura de apă sărată care se coboară pe un obraz ... Am convingerea că lacrima îmi este cea mai devotată prietenă. Dacă nu ar fi ea, n-as fi nici eu...sau cel mult, aș fi singură...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate