n-am luat niciodată coroniță la școală
m-am simțit inutil încă de mic
când, văzându-mă cu mărțișor pe piept,
venit tocmai din fundul Moldovei
băieții râdeau de mine și mă apostrofau

mai apoi, aflând că sunt caracalean,
și-au mai schimbat părerea
și au dat-o pe glume mai subtile
cu macarale și care cu ploști răsturnate

ce caut eu aici?
nostalgia mă înțeapă ca un ac de seringă
dezvirginându-mi violent trecutul cuibărit între coaste
și lăsând un ser uleios să-mi usuce inima

trec din cameră în cameră și
prin aerul prăfos, hieratic,
luciul mobilei îmi pare mai viu decât viața
și îmi înfig unghiile în carne
scormonind după un țipăt ascuns